Dacă primește mâncare bună și este deparazitată la timp, această pisică trăiește până la 20 de ani fără probleme. Este o pisică de talie medie spre mare, însă creșterea lor este mai lentă decât la alte rase din această categorie. În general, o British Shorthair se oprește din creștere în jurul vârstei de 3 ani. La vârsta adultă, motanii pot să atingă chiar și 7 kg, în timp de femelele ajung cam la 5.

În acest material îți vom detalia cele două aspecte importante care țin de îngrijirea unei pisici British Shorthair: deparazitarea și hrana.

Temperamentul pisicii British Shorthair

Aceste pisici au o personalitate fermecătoare, care te va cuceri pe loc. Sunt foarte prietenoase, adoră compania oamenilor și sunt mai calme și mai echilibrate față de majoritatea raselor. Pisica British Shorthair iubește să se joace cu tine, dar va avea momente în care va dori să o facă singură. Asigură-te că are la dispoziție jucării și alte obiecte pe care poate să le muște și să le zgârie, ca să-ți protejezi canapeaua și perdelele.

Cum spuneam, această rasă se adaptează foarte bine la viața de apartament și iubește confortul și siguranța casei, deși este o pisică destul de curioasă și curajoasă. Puii sunt foarte energici, dar pe măsură ce cresc devin din ce în ce mai liniștiți. Aceste pisici miaună destul de rar, în general atunci când îți cer ceva de mâncare. În concluzie, prezența lor este discretă și vei avea momente în care vei uita că este cu tine în casă.

Pentru că are o doză destul de ridicată de independență, această pisică agreează în situații destul de rare să fie luată în brațe. Dacă va dori acest lucru, va veni ea la tine. 

O pisică British Shorthair este foarte prietenoasă cu copiii, dar și cu alte animale de companie cu care va trăi în deplină armonie.

Deparazitarea internă și externă a pisicii British Shorthair

Deparazitarea pisicii British Shorthair este importantă, ca de altfel la oricare altă rasă, pentru că o ferește de boli. Chiar dacă este o rasă care își petrece cea mai mare parte a timpului la interior, este totuși expusă la paraziți externi și interni.

Dacă felina ta își petrece timpul exclusiv în casă, deparazitarea – internă sau externă – va fi făcută mai rar, cam o dată pe an. În timp ce infestarea cu paraziți externi este vizibilă, o poți constata chiar și tu și poți interveni, cea cu paraziți interni este mai greu de depistat, va trebui să acorzi atenție simptomelor specifice și să mergi cu ea la veterinar.

La pisicile British Shorthair care își petrec mult timp afară, deparazitarea trebuie făcută periodic, în funcție de recomandările veterinarului și de perioada de acțiune a antiparazitarelor folosite.

Deparazitarea pisicilor British Shorthair se face urmând recomandările valabile pentru orice rasă și cu aceleași produse, dar ținând cont de vârsta și greutatea ei. 

Pipeta antiparazitară Bravecto este un produs ideal pentru deparazitarea externă a pisicilor din rasa British Shorthair. Conține fluralaner și este foarte eficientă în tratarea infestațiilor cu purici și căpușe pentru o perioadă de 12 săptămâni după o singură administrare. Produsul poate fi administrat și în cazul femelelor gestante sau care alăptează.

Comprimatele Cestal Cat pentru deparazitare internă au un spectru larg, acționând împotriva tuturor viermilor lați și rotunzi. Acest medicament poate fi administrat și puilor, respectând dozajul recomandat pe ambalaj sau de veterinar. 

Îngrijirea pisicii British Shorthair – hrana potrivită

Sănătatea pisicii British Shorthair depinde în mare măsură de alimentația pe care o are. Deși ea ar mânca orice, pentru că este pofticioasă ca orice pisică, este de preferat să-i oferi o hrană premium sau superpremium, cu conținut ridicat de proteină. De asemenea, este esențial să respecți cu strictețe cantitățile recomandate în funcție de vârstă și greutate. Fiind o pisică mai puțin activă decât alte rase, ele sunt predispuse la obezitate în cazul în care mănâncă mai mult decât este necesar.

În afara proteinelor, mâncarea lor trebuie să mai conțină taurină și nutrienți cartilaginoși, vitamina B și ingrediente precum uleiul de somon, care îi îngrijesc blana.

Producătorii au conceput tipuri de mâncare speciale pentru această rasă, respectând toate indicațiile nutriționale specifice.

Royal Canin British Shorthair Kitten este o hrană uscată completă, adaptată nevoilor nutriționale specifice ale puiului de pisică din rasa British Shorthair, cu vârsta cuprinsă între 4 și 12 luni. Această mâncare asigură un conținut adaptat de proteine, precum și un echilibru optim de vitamine și minerale care contribuie la dezvoltarea unei musculaturi sănătoase și a unor oase puternice. De asemenea, conține antioxidanți pentru susținerea mecanismelor naturale de apărare. În plus, crochetele sunt concepute în formă de lună, adaptate special din punct de vedere al dimensiunii și texturii astfel încât puiul să o poată apuca ușor. În plus, forma unică stimulează masticația prelungită, susținând astfel dentiția puternică și igiena bucală generală.

Mâncarea umedă Royal Canin Breed British Shorthair e perfect ajustată la cerințele pisicilor British Shorthair de peste 12 luni. Conține o combinație exclusivistă de pește, crustacee, bogate în acizi grași omega 3 și 6 și uleiuri. Protejează funcția de barieră a pielii și stimulează frumusețea și nuanța naturală a blănii. În plus, doza redusă de grăsimi-proteine asigură o dietă sănătoasă și echilibrată cu nivel caloric mic necesar pisicilor mai puțin active.

Royal Canin British Shorthair Adult este o hrană uscată completă pentru pisicile adulte de peste 12 luni din rasa British Shorthair. Crochetele au dimensiuni mari, cu forma curbată, special create pentru a se potrivi maxilarului de dimensiuni mari al pisicii din rasa British Shorthair. Pisica din rasa British Shorthair are o constituție puternică, solidă și cu o musculatură bine dezvoltată. Prin aportul adaptat de proteine, această mâncare contribuie la menţinerea masei musculare. Rețeta este îmbogățită cu L-carnitină, ce contribuie la metabolizarea naturală a grăsimilor. De asemenea, ingredientele contribuie la menținerea sănătății oaselor și articulaţiilor, a funcției cardiace și a aparatului urinar.

În concluzie, la o pisică din rasa British Shorthair, îngrijirea este mai simplă decât ai putea crede, iar cel mai important aspect este alimentația. Dacă primește mâncare bună, această felină va fi sănătoasă și fericită în casa ta.

Foto: The Pet Club, Pexels

Pisicile au de-a face destul de frecvent cu paraziți interni din cauza comportamentelor și obiceiurilor lor. Din fericire, este o problemă care se rezolvă ușor cu pastilele de deparazitare internă care, însă, trebuie administrate întotdeauna la recomandarea medicului veterinar.

În acest material îți vom spune când se face deparazitarea internă a pisicii, când se repetă operațiunea și îți vom recomanda cele mai eficiente 3 pastile pentru deparazitarea internă a pisicii din oferta The PetClub.

Când facem deparazitarea internă a pisicii

Spre deosebire de câini, la care infestarea cu paraziți interni poate fi detectată mai ușor, pentru că semnele sunt mai vizibile, la pisici simptomele sunt mai ușoare și pot fi confundate deseori cu alte probleme. Felinele adulte afectate de paraziți vor fi apatice, își vor pierde pofta de mâncare și vor slăbi, iar puii pot manifesta următoarele simptome:

• lipsa poftei de mâncare sau, dimpotrivă, apetit crescut;
• pierderea în greutate;
• vărsături;
• diaree;
• mucoase palide;
• abdomen destins.

Deși o pisică adultă va da mai puține semne de suferință, problema infestării cu paraziți interni este cât se poate de serioasă și poate duce la complicații grave care să-i pună viața în pericol. Din acest motiv, controalele periodice la veterinar sunt recomandate, iar el va recomanda și frecvența cu care se va face deparazitarea internă.

Puii sunt foarte expuși la acești dăunători și din acest motiv este indicat să fie deparazitați după vârsta de 4 săptămâni. Operațiunea poate fi repetată apoi după 2 săptămâni.

La pisicile adulte care își petrec o parte din timp afară, deparazitarea este necesară odată la 3-4 luni, iar la cele de interior operațiunea se efectuează după depistarea paraziților în examinarea scaunului, care ar trebui efectuată de două ori pe an. 

3 cele mai eficiente pastile pentru deparazitarea internă a pisicii din oferta The PetClub

În general, pastilele pentru deparazitarea internă a pisicii se administrează în doză unică, însă, în cazul unei infestări severe, la recomandarea veterinarului, tratamentul va fi repetat după o anumită perioadă de timp.

Noi, cei de la The Pet Club, am selectat pentru tine cele mai eficiente 3 pastile pentru deparazitarea internă a pisicii.

Milbemax este o tabletă indicată pentru tratamentul infestațiilor mixte provocate de cestode și nematode (viermi lați și viermi rotunzi). Comprimatele sunt disponibile în mai multe variante, în funcție de talia pisicii, în conformitate cu instrucțiunile din prospect. Pastila se administrează împreună cu hrana sau după masă.

Cestal Cat este o tabletă cu spectru larg, pentru tratarea și controlul tuturor teniilor comune și infestarea cu viermi rotunzi (de exemplu, limbrici) la pisici și pui de pisică. Pentru o deparazitare generală este suficientă o doză, dar în cazul unei infestări masive se recomandă repetarea dozei după 14 zile. Tratamentul poate fi reluat la fiecare 3-6 luni în cazul pisicilor de exterior, mai expuse riscului de infestare.

VermiStop sunt comprimate pe bază de extracte naturale din plante, indicate în timpul tratamentului și pentru prevenirea paraziților intestinali la pisici. Aceste tablete pot fi administrate și câinilor. Tratamentul este o soluție mai puțin agresivă pentru organismul animalelor de companie și o alternativă naturală în completarea deparazitărilor interne. VermiStop conține extracte uscate din 6 plante care contribuie la crearea unui mediu ostil pentru paraziți interni.

Acestea au fost top 3 pastile pentru deparazitarea internă la pisici. Însă trebuie administrate la recomandarea veterinarului, după analizelele specifice.

Foto: The Pet Club, Unsplash

În acest material îți vom oferi câteva sfaturi utile despre deparazitarea internă la câini, când se face aceasta, care sunt semnele infestării cu paraziți interni și îți vom recomanda 3 produse extrem de eficiente pentru înlăturarea dăunătorilor.

Când facem deparazitarea internă a câinelui

Deparazitarea internă a câinelui se face atunci când este constatată infestarea, la recomandarea medicului veterinar. Acesta este cel care stabilește tipul de parazit prezent la animalul de companie – dacă este vorba de viermi rotunzi sau tenii, de exemplu – și va stabili o schemă potrivită de tratament. 

Tot la recomandarea veterinarului, deparazitarea se poate face și preventiv, mai ales dacă animalul tău de companie are un istoric în această direcție. 

Infestarea cu paraziți interni poate fi recunoscută destul de ușor după simptomele manifestate. Cele mai frecvente sunt:

• pierdere în greutate;
• diaree;
• greață;
• vărsături;
• abdomen umflat;
• lipsa poftei de mâncare;
• gingii palide;
• stări apatice;
• mâncărimi în zona anală;
• eliminarea paraziților prin scaun sau vomă (viermii lați se fragmentează și se elimină sub formă de boabe de orez, iar cei rotunzi se eliminină ca atare).

Dacă observi unul sau mai multe dintre aceste simptome, adresează-te veterinarului. Printr-o analiză a unei probe de scaun acesta va stabili tipul de parazit și va prescrie un tratament corespunzător.

Infestarea cu paraziți interni este, într-adevăr, o problemă specifică puilor, însă și câinii adulți sunt expuși, din cauza comportamentului și obiceiurilor pe care le au. După cum bine știi, cățeii au obiceiul de a adulmeca orice când sunt afară și chiar ingerează ceea ce găsesc pe jos, inclusiv excrementele altui animal, ocazie cu care se expun.

Însă paraziții interni pot fi contactați și prin mușcăturile puricilor sau a căpușelor. Acesta este și motivul pentru care este necesar să acorzi o deosebită atenție deparazitării externe, care trebuie făcută periodic.

3 cele mai eficiente produse pentru deparazitarea internă a câinelui din oferta The PetClub

Deparazitarea internă a câinelui poate fi realizată printr-o serie de medicamente cu administrare internă sau externă. În cele mai multe cazuri este suficientă administrarea unei doze unice, dar în situația în care animalul de companie suferă de o infestare severă, medicul veterinar poate recomanda repetarea tratamentului după o anumită perioadă.

Noi, cei de la The Pet Club, am selectat pentru tine cele mai eficiente 3 produse pentru deparazitarea internă a câinelui.

Așa cum spuneam, infestarea cu paraziți interni este de multe ori un efect al prezenței dăunătorilor externi. Acesta este și motivul pentru care au fost concepute produse cu dublu efect, care elimină în același timp paraziții externi și cei interni. 

Pipeta antiparazitară Advocate este un exemplu în acest sens. Este o soluție pentru aplicare cutanată care elimină eficient puricii și căpușele, dar și diferite tipuri de viermi gastrointestinali (viermi rotunzi și cu cârlig) și viermi cardiaci. Produsul este conceput în funcție de talia animalului de companie, administrarea de face la baza gâtului, în zona dorsală, sau pe spate și își păstrează eficiența și după baie sau expunerea la ploaie. În cazul puilor, produsul acesta antiparazitar poate fi administrat după împlinirea vârstei de 7 săptămâni.

Tabletele antiparazitare Drontal acționează eficient împotriva paraziților interni de mai multe tipuri, între care viermii lați și cei rotunzi, cei mai des întâlniți la câini. O doză unică este suficientă pentru eliminarea paraziților, iar produsul se administrează în funcție de greutatea animalului de companie, după instrucțiunile de pe ambalaj. Tableta se poate da ca atare sau înglobată în mâncare. 

Procox este o suspensie orală pentru câini în cazul suspectării sau demonstrării infestărilor parazitare mixte determinate de viermi rotunzi şi coccidii. Este un antiparazitar eficient și ușor de administrat, iar schema de tratament este stabilită de medicul veterinar. Poate fi folosit, de asemenea, și într-o strategie de prevenire a infestării cu paraziți interni.

Acestea sunt cele trei produse de top pentru deparazitarea internă la câini. Reține că administrarea oricărui tratament se va face în baza recomandării făcute de veterinar, după ce acesta stabilește tipul de parazit cu care este infestat câinele, în urma unor teste specifice. 

Foto: The Pet Club, Unsplash

Importanța deparazitării animalelor de companie în timpul primăverii

Paraziții, chiar și cei comuni, cum sunt puricii și căpușele, pot fi cauzele unor probleme serioase de sănătate la animale, care se pot transmite și omului. Până și o leziune banală a pielii poate duce la o infecție complicată. Acești paraziți se înmulțesc odată cu trecerea treptată la sezonul cald. Tocmai de aceea, proprietarii de animale de companie trebuie să fie cun un pas înainte și să se pregătească din timp. 

Deparazitatea internă și externă a câinilor și pisicilor se face de la o vârstă fragedă, periodic, după un plan stabilit de medicul veterinar, în urma consultului de specialitate, și punctual, atunci când apar infestări cu paraziți externi sau interni.

Vestea bună pentru proprietarii de animăluțe de este că pe piață există o mulțime de metode și produse de deparazitare, despre care vom vorbi pe larg în acest material.

Deparazitarea internă

Deși paraziții interni pot părea o problemă specifică puilor de câini și pisici, aceștia apar și la animalele adulte, care se infestează prin intermediul pământului, atunci când se joacă sau când sunt scoate la plimbările zilnice. Paraziții interni se transmit prin ouăle care rămân pe pământ și care sunt transferate, de exemplu, pe labele animalelor. Însă se pot transmite și de la mamă la făt, înainte de naștere, prin mușcăturile puricilor, care eliberează larvele direct în sângele animalelor, sau, în cazul pisicilor, atunci când vânează.

Tocmai de aceea trebuie să fii cu ochii în patru după orice simptom sau schimbare de comportament care ar putea indica o infestare cu paraziți interni ai animalului tău. Unele dintre aceste simptome sunt mult mai vizibile în cazul puilor de animale. La exemplarele adulte, se recomandă vizite periodice la medicul veterinar și analize, cum este examenul coproparazitologic (n.r. analiza de scaun). Însă cea mai bună cale de a evita infestarea este prevenția, așa că vom menționa încă o dată importanța respectării planului de deparazitare internă stabilit de medicul veterinar. Printre aceste simptome și semne se numără, atât în cazul pisicilor, cât și în cel al câinilor:

• Pierdere în greutate;
• Un abdomen destins;
• Diaree;
• Vărsături;
• Lipsa poftei de mâncare sau, dimpotrivă, un apetit crescut;
• Mucoase palide;
• Greață;
• Oboseală;
• Discomfort în zona anală;
• Apariția paraziților în scaunul sau voma animalului (n.r. viermii lați se elimină în forme de boabe de orez, cei rotunzi se observă cu ochiul liber în scaun și vomă).

Nu orice scaun moale sau episod de diaree a animalului de companie înseamnă automat că acesta este infestat cu paraziți interni. Tocmai de aceea, dacă observi că astfel de incidente de repetă, vizita la medicul veterinar este obligatorie. Acesta va efectua analize și va stabili tratamentul. În cazurile grave de infestare cu paraziți interni, animalul poate dezvolta complicații serioase la nivelul organelor interne, cum este ficatul sau plămânii.

Cele mai întâlnite tipuri de paraziți intestinali la câini și pisici sunt:

• Viermii lați;
• Viermii inelați, care se transmit și omului;
• Viermii cu cârlig;
• Viermii bici;
• Protozoarele (n.r. cum este giardina, care poate infesta și omul).

Deparazitarea internă la câini

Deparazitarea internă a câinilor se face le recomandarea medicului veterinar, în caz de apariții ale unor infestări cu paraziți și, preventiv, după o schemă de tratament stabilită de medicul veterinar. Tot medicul este cel care ne recomandă și care sunt cele mai bune medicamente pentru deparazitarea internă a câinelui și stabilește dozajul, în funcție de vârsta și greutatea patrupedului.

În cazul unor infestări, tot medicul este cel care stabilește, în urma analizelor, tipul de parazit. Tratamentul va fi ales în funcție de acest tip de parazit intern.

Deparazitarea internă a câinilor începe, de obicei, înainte de vaccinare, în jurul a patru săptămâni de viață. 

Cel mai important lucru este să găsești un medic veterinar priceput. Este cel mai în măsură să-ți dea sfaturile necesare în funcție de nevoile animalului tău și singurul care poate stabili schema de deparazitare internă. Astfel vei avea un animal fericit și sănătos.

Deparazitarea internă la pisici

Pisicile pot fi deparazitate intern începând cu a doua săptămână de viață. La fel ca în cazul câinilor, deparazitarea internă a pisicilor trebuie făcută la nevoie, atunci când animalul este infestat cu un parazit, și preventiv, după un plan stabilit de medicul veterinar în funcție de vârsta și greutatea animalului tău. 

La fel ca în cazul câinilor, medicamentul folosit la deparazitare trebuie administrat la sfatul veterinarului. Tocmai de aceea și proprietarii de pisici trebuie să găsească un medic priceput, la care să meargă periodic cu animalul de companie și care să aibă grijă de sănătatea pufosului.

Pisicile gestante vor fi deparazitate de obicei din a treia săptămână de gestație, apoi la fiecare trei săptămâni. 

Deparazitarea externă

Aventuroșii câini sunt poate cei mai expuși pericolului infestării cu paraziți externi. Aceștia nu pot fi ținuți în casă permanent, trebuie plimbați zilnic și, în funcție de rasă, angrenați în adevărate aventuri în natură – gândiți-vă la neastâmpărații husky, care au nevoie de multă mișcare și atenție.

Așadar, blana și pielea acestora trebuie verificată, la fel și comportamentul (n.r. dacă se scarpină, de exemplu, frecvent într-o zonă anume). Iar acest obicei este cu atât mai important cu cât am intrat în primăvară, numărul insectelor începe să crească, iar vara, momentul cel mai periculos din punct de vedere al răspândirii căpușelor, pândește după colț. 

Chiar dacă pisicile, în general, sunt mai puțin predispuse la apariția paraziților externi, majoritatea locuind la bloc, asta nu înseamnă că nu pot fi afectate. Puricii pot fi aduși accidental acasă de stăpâni sau pot fi luați chiar și la o scurtă ieșire cu animalul în spatele blocului, în curte sau din interacțiunea cu alte animale.

Cei mai întâlniți paraziți externi, atât în cazul câinilor, cât și în cazul pisicilor sunt puricii și căpușele, care pot transmite boli grave, ce pot trece și la om. Printre acestea, amintim:

• Boala Lyme – Câini, pisicile, dar și oamenii pot dezvolta boala Lyme, foarte periculoasă. Aceasta se transmite prin mușcătura de căpușă;
• Citozonoza – Cytauxzoon felix este un virus prezent la pisicile sălbatice, care se poate transmite însă și la cele domestice, prin mușcătura de căpușă. Boala care se dezvoltă se numește citozonoza, nu se poate trata și poate fi letală;
• Babesioza – este o boală delicată care apare la câini tot prin intermediul căpușelor și duce la anemii;
• Afecțiuni ale pielii – în special reacții alergice, care apar atât la câini, cât la pisici, ca urmare a mușcăturilor de purici.

Deparazitarea externă a animalelor de companie primăvara este cu atât mai crucială și nu reprezintă un pas peste care proprietarii de animale pot sări. Există o mulțime de produse destinate deparazitării externe a companionilor noștri. Poți vorbi în prealabil cu medicul veterinar pentru a face cea mai bună alegere pentru animăluțul tău și pentru a evita combinarea unor substanțe care pot fi dăunătoare. Recomandarea medicilor este să apelezi la ajutorul unui specialist și pentru îndepărtarea căpușelor, acestea fiind periculoase, cum am menționat și mai sus, și pentru om.

Deparazitarea externă la câini

Deparazitarea externă la câini se poate face printr-o mulțime de metode, după cum urmează: 

• Zgarda deparazitară – este cea mai simplă soluție pentru deparazitarea câinilor și poate fi folosită de la 3 luni de viață. Nu folosi zgardă pentru pisici la câini sau invers, alege una de calitate, rezistentă la uzură și cu suficientă substanță activă. Dacă patrupedul este deja infestat cu paraziți externi, atunci zgarda nu va fi suficientă;

• Spray-ul antiparazitar – destinat câinilor foarte tineri, se aplica direct pe pielea animalului. Unele acționează chiar la câteva ore după aplicare;
• Pipeta antiparazitară – este o soluție simplă și foarte practică. Pipeta spot on se aplică direct pe pielea animalului, între omoplați, unde câinele nu ajunge, și îl apără de paraziți externi timp de 4 săptămâni;

• Șamponul antiparazitar – este folosit mai ales pentru a calma pielea afectată de paraziții externi și nu poate fi folosit singur ca metodă de prevenție;
• Pudrele antiparazitare – pot fi aplicate inclusiv câinilor mici, cât mai aproape de rădăcina părului;
• Comprimatele masticabile – comprimatele masticabile sunt destinate și deparazitării externe, sunt foarte ușor de folosit și au o durată de acțiune de până la 3 luni.

Deparazitarea câinilor foarte tineri se face cu substanțe diferite decât cea în cazul patrupezilor adulți și numai atunci când situația este urgentă. Este recomandat ca în aceste cazuri să apelezi la sfatul medicului veterinar.

Deparazitarea externă la pisici

La fel ca în cazul câinilor, deparazitarea externă a pisicilor se poate face apelând la o varietate de metode:

• Șampoanele deparazitare – o soluție nu tocmai comodă, având în vedere că pisicile nu se împacă prea bine cu apa. În cazul în care animalul este infestat cu paraziți externi, de exemplu purici, șampoanele nu omoară decât specimenele adulte. Acestea nu au puterea de a distruge și ouăle paraziților. Tocmai de aceea șampoanele sunt recomandate mai ales pentru calmarea epidermei afectate;
• Spray-ul deparazitar – cu o eficiență de până la o lună de la aplicare, însă complicat din punct de vedere al metodei de aplicare: unele pisici se sperie, se agită și pot chiar ataca;

• Pudrele deparazitare – se aplică ușor, sunt ideale pentru pisici, pentru că nu implică folosirea apei și nu provoacă reacții adverse;
• Zgarda deparazitară – ideală pentru pisicile de apartament, dar mai puțin eficientă pentru cele care au acces la o curte, din cauza efectului nu tocmai puternic. În plus, pisicile, care iubesc să sară și să se cațere, se pot accidenta ușor cu o zgardă în jurul gâtului;
• Pipetele deparazitare – foarte eficiente și ușor de aplicat, pipetele spot on par ar fi soluția ideală pentru deparazitarea externă a pisicilor. Soluția se aplică pe spatele animalului, între omoplați, acolo unde acesta nu se poate curăța și ingera astfel substanțele. Au o eficiență de până la patru săptămâni.

Un amănunt foarte important: nu folosi produse de deparazitare externă destinate câinilor la pisici. Substanțele active sunt diferite și aplicarea greșită a acestora poate fi letală pisicilor.

În cazul puilor de pisică este necesar să apelezi la sfatul veterinarului înainte de a opta pentru o soluție de deparazitare externă. Asta pentru că pisicile foarte mici sunt foarte sensibile și aplicarea unui antiparazitar poate duce la complicații nedorite.

Deparazitarea internă și externă a animalelor de companie sunt esențiale pentru un stil de viață sănătos a animalului de companie. Acestea trebuie făcute periodic, la sfatul medicului veterinar, iar primăvara, înainte de debutul sezonului cald, este momentul ideal pentru repetarea acestor tratamente.

Foto: Pexels, The Pet Club

Sunt gurile animalelor de companie mai curate decât cele ale oamenilor?

Este unul dintre cele mai mari mituri legate de animalele de companie, spune Marty Becker, autor al cărții Supă de pui pentru sufletul proprietarului de câine. 

„Tot ce trebuie să faci este să-i urmărești comportamentul și să-l miroși pentru a-ți da singur seama că acest lucru nu este adevărat. Îți umblă prin coșul de gunoi. Noi oamenii ne sărutăm pe orez când ne salutăm, ei se salută… pe fund”, glumește Becker.

„Nu este vorba doar despre germenii din saliva câinelui. Câinii își petrec jumătate din viață cu nasurile prin colțuri mizerabile sau mirosind material biologic lăsat în urmă de alți câini (n.r. – salivă, urină etc.), așa că nasul lor este plin de bacterii, virusuri și tot felul de germeni”, explică și John Oxford, profesor de virusologie și bacteriologie la Universitatea „Regina Maria” din Londra. 

Tipurile de bacterii care se găsesc în saliva câinelui nu sunt aceleași ca cele care trăiesc pe pielea omului. Este valabil și în cazul pisicilor. Gurile pisicilor sunt cunoscute ca fiind foarte murdare și pot cauza infecții serioase în rândul oamenilor. Dacă te joci cu pisica ta și te mușcă, spală rana bine. Dinții foarte ascuțiți ai pisicilor depozitează bacterii adânc în straturile pielii, unde acestea se înmulțesc și se răspândesc în tot organismul.

Bineînțeles, nu toate bacteriile sunt periculoase. Există peste 600 de tipuri de bacterii cunoscute care trăiesc în gurile animalelor, dar și ale oamenilor. Din păcate, nu există informații similare și în cazul pisicilor. Oamenii de știință încă încearcă să afle mai multe despre fiecare dintre acestea. Tipurile de bacterii din gura animalului tău de companie sunt determinate și de factori precum genetica, dieta sau rutina de igienă. La fel în cazul pisicilor și al oamenilor. Unele dintre acestea au grijă de sănătatea noastră și a animalelor noastre de companie, altele ne dăunează.

Ce s-ar putea întâmpla dacă acești germeni intră în organismul uman?

Aceste virusuri și bacterii pot duce la probleme de sănătate grave în rândul oamenilor. De exemplu, o femeie din Marea Britanie a ajuns la septicemie, după ce a dezvoltat o infecție cauzată de saliva câinelui de companie. Femeia a observat că vocea i se schimbă, iar testele de sânge au scos la iveală că era infectată cu bacteria capnocytophaga canimorsus. Aceasta este prezentă în saliva multor câini și pisici. Și nu este singurul caz. În 2019, un bărbat din Germania a murit după ce a luat această bacterie de la câinele său. 

Ce alte boli poți face dacă îți săruți animalul de companie?

Salmonella, E. coli, Clostridia și Campylobacter sunt bacterii periculoase pentru om. Ele se transmit mai ales prin interacțiunea cu fecalele animalelor și spălatul mâinilor. Însă animalele de companie se curăță frecvent, așa că una dintre posibilele căi de transmitere este și atunci când îți săruți animalul, chiar dacă șansele de infectare sunt mai mici. 

Giardia și Cryptosporidia sunt doi paraziți instestinali care se pot transmite de la animalele de companie la om, prin aceeași metodă: animalul se curăță, apoi te linge.

Dermatofitoza este o infecție fungică comună în rândul câinilor și pisicilor, iar dacă îi săruți ai șanse foarte mari să te îmbolnăvești. Dermatofitoza afectează părul, unghiile și pielea, iar stăpânii de animale realizează de multe ori că acestea sunt bolnave doar după ce au luat boala și au văzut semnele pe propria piele.

Infecția MRSA (n.r. – prescurtare de la stafilococ auriu rezistent la meticilină) afectează pielea și, așa cum îi spune și numele, este greu de tratat, pentru că acest stafilococ rezistă foarte bine la antibiotice.

Bacteria capnocytophaga canimorsus, despre care vorbeam și mai sus, este foarte periculoasă și poate duce la complicații severe de sănătate, mai ales dacă intră în organism printr-o rană deschisă.

Pasteurella este o altă bacterie care trăiește în gura animalelor de companie, deopotrivă câini și pisici, și care poate duce la infecții ale pielii, noduli limfatici și, câteodată, la probleme mai grave de sănătate.

Bartonella henselae este o bacterie prezentă la pisici și care provoacă cat-scratch-fever sau „boala zgârieturii de pisică”. Poate duce la infecții grave de piele și la inflamarea nodulilor limfatici. Așa cum îi spune și numele, aceasta se transmite mai ales prin zgârieturi sau mușcături. Omul se poate infecta și dacă animalul linge o rană deschisă. Momentan nu există dovezi clare că poți lua această bacterie de la pisica ta prin sărut, însă oamenii de știință încă fac studii în acest sens.

Deparazitarea câinilor și pisicilor și respectarea planului de vaccinare făcut de medicul veterinar sunt, așadar, foarte importante atât pentru sănătatea animalului tău de companie, cât și pentru propria ta sănătate.

Dacă ești bolnav, gândește-te de două ori înainte să-ți săruți animalul de companie

Dacă ai o problemă de sănătate, gândește-te de două ori înainte să interacționezi în acest mod cu animalul de companie. Vorbim aici despre persoanele cu sistemul imunitar afectat, acesta fiind cel mai important scut al organismului nostru împotriva virusurilor și bacteriilor. Mai mult, în cazul unor oameni cu sistem imunitar în colaps – și vorbim aici de bolnavii HIV/SIDA, persoanele care au suferit recent un transplant de organe sau cele care se află sub tratament pentru cancer, despre care se știe că afectează sever sistemul imunitar – ar trebui să trebui să limiteze la maximum interacțiunea cu animalele de companie până la refacerea stării de sănătate.

Grijă trebuie avută și în modul în care interacționează cei mici cu animalele de companie. Și asta pentru că sistemul lor imunitar nu este format în totalitate. Și femeile însărcinate ar trebui să limiteze contactul cu animalele de companie pe toată perioada sarcinii.

De de altă parte, dacă ai o boală care se poate transmite, este recomandat să eviți interacțiunea cu animalul tău de companie. Lasă-l mai bine în grija unui prieten apropiat sau el unei rude în această perioadă. Asta pentru că animalele de companie se pot îmbolnăvi și ele ca urmare a interacțiunii cu omul. 

Nu în ultimul rând, mulți se întreabă acum, în contextul pandemiei mondiale de coronavirus, care sunt riscurile pentru animalele de companie. OMS și Centrul pentru controlul bolilor din SUA spun că animalele de companie nu pot transmite boala. Nu există nicio dovadă științifică în acest sens. Cel puțin până în prezent. Menționează însă că lucrurile se pot schimba și că sunt necesare studii pentru a se ajunge la o concluzie clară la acest capitol. Asta după ce un câine pomeranian din Hong Kong a prezentat urme genetice ale noului coronavirus. Animalul nu prezintă însă simptome, iar testul pentru COVID-19 a ieșit negativ, deci câinele nu este un „rezervor” pentru virus și nu îl poate transmite mai departe omului. Medicii veterinari ne sfătuiesc totuși, dacă suntem în carantină din cauza acestui nou virus, să limităm pe cât posibil interacțiunea cu animalele noastre de companie, sau, cel mai bine, să le lăsăm în grija unor apropiați. SARS-COV-2 este un virus nou apărut la oameni, evoluează și nu se știu toate lucrurile despre cum acționează – în acest context prevenția este cea mai bună metodă de apărare pe care o avem. Dacă ești curios să afli mai multe detalii am pregătit un material despre coronavirus și animalele de companie.

Cum previi riscurile de sănătate asociate cu interacțiunea cu animalele de companie

• Nu săruta animalele de companie, nu le lăsa să te lingă pe față, nu le lăsa să mănânce de pe masă și nu mânca din aceleași vase ca ele;
• Spală-te pe mâini după fiecare contact cu animalele de companie;
• Vaccinează-ți animalele de companie. Aici afli totul despre vaccinarea câinilor și a pisicilor;
• Deparazitează intern și extern animalele de companie. Aici afli totul despre deparazitarea pisicilor și a câinilor;
• Folosește șampoane speciale antibacteriene și antifungice pentru animalele de companie;
• Asigură-te că animalul tău de companie nu intră în contact cu animale sălbatice sau fără stăpân. În cazul câinilor, asigură-te că nu mănâncă nimic de pe stradă atunci când îi plimbi;
• Nu hrăni animalele de companie cu ouă, carne sau pește crude;
• Dezinfectează frecvent bolul din care mănâncă animalul de companie;
• Curăță suprafețele din casă cu substanțe biocide;
• Mergi la medicul veterinar imediat ce observi că animalul tău de companie nu se simte bine, refuză să mănânce sau suferă de probleme digestive.

Sărutăm sau nu animalele de companie. Verdictul medicului veterinar

Per total șansele să te îmbolnăvești și, mai ales, să dezvolți probleme grave de sănătate, din interacțiunea cu animalul de companie sunt reduse. Însă dacă vrei să le reduci și mai mult, medicii veterinari recomandă la unison să îți exprimi afecțiunea față de el într-un alt mod.

„Ne iubim animalele de companie, însă trebuie să păstrăm niște limite”, concluzionează veterinarul Lenin Arturo Villamizar-Martinez, doctor în medicină și profesor asistent al Colegiului de Medicină Veterinară din cadrul Universității de Stat din Carolina de Nord, SUA, pentru publicația SELF.

Foto: Pexels, The PetClub

Schema de vaccinare și deparazitare la pisici

Vaccinurile recomandate de medicii veterinari vizează bolile cele mai întâlnite la pisici în funcție de rasă sau zona în care trăiesc. La fel ca în cazul câinilor, schema de vaccinare împreună cu cea de deparazitare se întocmesc de către medicul veterinar în urma primului consult.

Deparazitarea internă la pisici

Deparazitarea este absolut necesară înainte de administrarea vaccinurilor. Prima deparazitare internă la pisici se poate face la vârsta de 4-5 săptămâni și se repetă de câteva ori pe an (de ex. o dată la 3 luni) și înainte de fiecare doză de vaccin.

Deși paraziții interni par a fi o problemă specifică puilor de pisică, aceștia pot apărea și la animale adulte. Pisica adultă poate lua paraziți interni dacă intră în contact cu alte animale, prin intermediul pământului, atunci când se joacă sau când este plimbată, sau chiar prin intermediul mușcăturilor de purici, care pot elibera larvele unor paraziți interni direct în sângele animalului.

Cei mai întâlniți paraziți interni în cazul pisicilor sunt: viermii inelați, viermii bici, viermii cu cârlig, viermii lați și protozoarele. Aceștia trebuie tratați cu aceeași seriozitate cu care tratezi paraziții externi, și asta pentru că pot duce la probleme serioase de sănătate. 

Pisicile adulte nu prezintă mereu semne clare ale infestării cu paraziți interni, așa că recomandarea noastră este să îi faci regulat analize. În cazul puilor de pisică, simptomele posibile ale apariției paraziților pot fi: pierderea în greutate, vărsături, diaree, lipsa poftei de mâncare sau, dimpotrivă, un apetit prea crescut, mucoasele palide și un abdomen destins. În cazurile grave de infestare, pot apărea probleme la nivelul ficatului și plămânilor.

Diagnosticul de infestație cu paraziți interni se pune de medicul veterinar, pe baza unui examen coproparazitologic (o analiza de scaun). Astfel, medicul poate determina și despre ce tip de paraziți este vorba și recomanda tratamentul adecvat.

Ca regulă generală, pisica se deparazitează începând cu a doua săptămână de viață. În cazul pisicilor gestante, acestea pot primi produse de antiparazitare internă începând cu a treia săptămână de gestație. Repetarea deparazitării se va face la trei săptămâni, în general. Însă aceasta nu este o regulă bătută în cuie. Există, de exemplu, produse care acționează pe o perioadă mai îndelungată de timp. Tocmai de aceea, este important ca animalul să fie consultat de un veterinar, care îți poate recomanda și produsul potrivit și care poate stabili un plan de deparazitare pe care să-l urmezi.

Deparazitarea internă a pisicilor se poate face prin metode externe, cu soluții de tip spot-on, de exemplu, sau pe cale orală, prin intermediul tabletelor și comprimatelor masticabile.

Profender, de exemplu, este un antiparazitar cu aplicare externă, însă cu acțiune asupra paraziților intestinali.

Pe de altă parte, Milprazon, este o tabletă antiparazitară pentru pisici, cu administrare internă, care tratează infestațiile mixte cu cestode și nematode. Tabletele Milprazon au o durată de acțiune de patru săptămâni.

Deparazitarea externă la pisici

Paraziții externi sunt cei care trăiesc în blana și pe pielea pisicii tale și care se hrănesc cu sângele animalului. Aceștia pot transmite boli grave, pot provoca reacții alergice sau duce la afecțiuni ale pielii.

Dacă trăiești cu impresia că animalul este protejat în condițiile în care nu părăsește locuința, te înșeli. Paraziții externi cum sunt puricii pot ajunge în casă prin intermediul hainelor, de exemplu, după o zi la picnic. Dacă o plimbi în spatele blocului, să spunem, sau are contact cu alte animale din exterior, atunci pericolul este și mai mare.

Oricare ar fi scenariul pentru pisica ta, recomandarea medicilor veterinari este ca animalul să fie deparazitat extern, pentru evitarea oricăror probleme. În cazul puilor de pisică, sfatul veterinarului este foarte important. La primul consult din viața animalului, acesta îți va recomanda soluția potrivită pentru vârsta și greutatea lui și va stabili un plan de deparazitare externă. Ține cont de sfatul acestuia!

Puricii și căpușele sunt cei mai întâlniți paraziți externi în cazul pisicilor. Aceștia pot duce la o serie de complicații sau boli, cum ar fi: boala lyme, citozonoza sau afecțiuni ale pielii și alergii.

Există mai multe soluții pentru tratarea infestațiilor cu paraziți externi la pisică, care previn și recidiva. Dintre cele mai populare, menționăm: sampoanele antiparazitare, pudra antiparazitară, spray-urile antiparazitare, zgarda antiparazitară, cunoscută mai ales drept zgardă anti-purici, dar care previne și mușcăturile de căpușe, sau pipetele spot-on, foarte ușor de aplicat și eficiente.

Zgarda antiparazitară Foresto S se folosește în lupta împotriva puricilor și căpușelor la pisicile cu greutatea de maximum 8 kilograme. Pisicile au fost întotdeauna expuse infestațiilor cu purici și căpușe, iar în ultimii ani bolile raspandite de acești paraziți au devenit din ce în ce mai răspândite, devenind un adevărat pericol atât pentru animalele de companie cât și pentru stăpânii acestora. Zgarda Foresto este o soluție inovativă de protecție împotriva paraziților externi, fiind primul tratament ce oferă protectie de pana la 8 luni.

Pe de altă parte, Vectra Felis un antiparazitar extern, cu aplicare spot on, eficient pentru tratamentul și prevenirea infestatiei cu purici la pisici. Pipeta Vectra Felis omoară puricii de pe pisicile infestate și previne infestațiile ulterioare, pentru o perioadă de o lună. De asemenea, previne înmulțirea puricilor, prin inhibarea dezvoltării larvelor în mediul de viață al pisicilor, pentru o perioada de 3 luni. Produsul poate fi utilizat ca parte a strategiei de tratament pentru dermatita alergică provocată de purici la pisici.

Vaccinul împotriva Panleucopeniei feline (parvoviroza)

Parvoviroza este o boală des întâlnită în rândul pisicilor în România și în multe cazuri poate fi fatală. Această boală prezintă un pericol în special pentru puii de pisică, iar boala poate fi transmisă de mamă. Principalele semne de boală sunt diareea și voma. Virusul este extrem de rezistent și poate fi contractat din zona în care a stat o pisică bolnavă chiar și după un an de zile. Odată infectată, pisica trebuie ținută sub supraveghere în cabinetul medical pentru că pisica se va deshidrata foarte repede și va fi necesară perfuzia pentru administrarea lichidelor în permanență. Pentru puii de pisică rata de supraviețuire este de sub 50% dacă aceștia nu sunt tratați încă de la debutul primelor simptome ale bolii. Vaccinul este cea mai bună metodă de a preveni această boală și se administrează încă de la vârsta de 9-10 săptămâni, urmat de un rapel la vârsta de 4-5 luni.

Vaccinul împotriva calicivirozei feline

Acest virus afectează sistemul respirator, gura, scheletul și mușchii pisicii. Afecțiunea poate apărea la pisicile de orice vârstă, dar este periculoasă în special pentru pui. Virusul este contagios și pisicile pot intra ușor în contact prin alte pisici bolnave, dar și prin contactul cu locul în care au fost adăpostite pisicile bolnave. Dacă pisica este infectată și boala apucă să se transforme în pneumonie, aceasta trebuie internată la terapie intensivă. Poți recunoaște prezența acestei boli dacă observi următoarele simptome: scurgeri la ochi și la nas, pierderea apetitului, febră, ulcerații la nivelul limbi, buzelor și în jurul unghiilor. Vaccinul se administrează puilor începând cu vârsta de 9 săptămâni, urmând să se repeta după 2-4 săptămâni. Mai apoi, la pisicile adulte, vaccinul se va administra o dată la 3 ani în cazul pisicilor care nu trăiesc într-un mediu periculos.

Vaccinul antirabic la pisici

Vaccinul antirabic este recomandat a se administra anual pisicilor. Legea impune acest vaccin doar în cazul în care pisica va călători împreună cu tine înafara țării. Deși majoritatea pisicilor, în special în zonele urbane, își petrec toată viața în apartament, vaccinul antirabic poate fi administrat ca și măsură de precauție. Rabia este o boală fatală și pentru oameni dacă aceștia vin în contact cu saliva unui animal infectat, prin mușcături sau zgârieturi. Dacă pisica ta este imunizată nu va contracta această boală nici în cazul unui contact cu o altă pisică infectată, câine sau alt animal purtător al virusului. Printre purtătorii virusului se regăsesc și șoarecii și șobolanii, iar aceștia pot transmite cel mai ușor boala unei pisici care îi vânează. Deparazitarea internă este obligatorie înaintea administrării acestui vaccin, pentru că altfel nu va avea niciun efect dacă pisica suferă de infestarea cu un parazit intern.  

Ce reacții adverse poate avea vaccinul antirabic

În urma administrării vaccinului antirabic pot apărea mici reacții adverse, la fel ca în cazul oricărui vaccin. Aceste reacții nu trebuie să te alarmeze decât dacă persistă sau dacă se agravează. Pisica poate deveni puțin letargică, poate refuza mâncare, iar zona în care a fost administrat vaccinul poate deveni sensibilă pentru o perioadă scurtă de timp. Dacă pisica prezintă semne de febră, dacă șchiopătează sau dacă are diaree, e posibil să se confrunte cu un efect secundar mai grav. Un alt efect secundar care apare uneori în cazul pisicilor este apariția unei tumori în locul în care a fost administrat vaccinul. Acest nodul dispare în câteva săptămâni însă dacă știi că pisica ta a mai trecut printr-un astfel de episod, evită să îi administrezi vaccinurile mai puțin necesare unei pisici care trăiește exclusiv în interior.

Vaccin polivalent la pisici

Vaccinul polivalent la pisici se administrează de la vârsta de 8 săptămâni și se repetă ori o dată pe an, ori o dată la 3 ani, în funcție de imunitatea pisicii. Se știe că pisicile dezvoltă imunitate și pe o perioadă mai lungă de un an, iar în acest caz pisica nu trebuie obosită cu un număr prea mare de vaccinuri, mai ales dacă aceasta prezintă anumite semne de reacții adverse.

Când va primi puiul de pisica primele injecții

Vaccinarea puilor de pisică se traduce prin două administrări. Prima se va face la vârsta de nouă săptămâni, urmată de un rapel după 3-4 luni. Asta pentru a stimula un răspuns cât mai bun din punct de vedere al imunizării.

După aceste prime doze, urmează și alte injecții, scopul lor fiind acela de la continua clădire imunității animalului tău de companie. 

Dacă în ultimul an, pisica ta nu a primit deloc injecții, atunci este timpul pentru un nou consult la medicul veterinar și, eventual, o nouă rundă de vaccinuri. Medicul este cel mai în măsură să stabilească un plan de vaccinare adaptat nevoilor și vârstei animalului de companie.

Cât de des trebuie repetate vaccinurile

Părerile sunt aici împărțite. Producătorii de vaccinuri spun că acestea protejează pisicile timp de un an. De pe altă parte, noile studii au demonstrat că vaccinurile esențiale pentru animalul tău de companie pot avea efect chiar și timp de trei ani. 

Recomandarea noastră este să vorbești cu un medic veterinar și în acest caz, acesta fiind cel mai în măsură să-ți dea sfaturile potrivite legate de planul vaccinării la pisică, încă din primele săptămâni de viață.

Orice plan de vaccinare ar urma animalul tău de companie, injecțiile nu înlocuiesc consultul anual la medic, pentru monitorizarea stării de sănătate a pisicii tale.

Ce preț au vaccinurile pentru pisici

Vaccinurile pot varia ca preț între 50 și 100 de lei în funcție de cabinetul medical sau brand. Este recomandat ca odată ce folosești vaccinurile unui brand să continui cu același brand și pentru următoarele.

Asigură-te că pisica ta are toate vaccinurile la zi și documentează-te alături de medicul veterinar cu privire la schema de vaccinare încă din primele momemente de viață ale pisicii. De asemenea, nu neglija pisica adultă, pentru că și aceasta necesită vaccinare. Niciodată nu e prea târziu pentru a începe prevenirea bolilor la pisică, așa că ocupă-te și de analizele necesare din când în când și verifică-i starea de sănătate și imunitatea. Pisica sănătoasă se va bucura de o viață lungă și liniștită alături de familia ta.

Surse foto: unsplash.com, pixabay.com