Cât de necesar este să faci baie pisicii

Baia la pisici nu este necesară decât în situații care o cer. O pisică de casă sau de apartament cu blană scurtă sau medie, care nu petrece aproape deloc timp afară, poate fi spălată de 2 ori pe an fără probleme. În cazul pisicilor care se aventurează pe afară, ele pot fi spălate oricând observi că s-a murdărit, când se adună prea mult praf în blană sau când observi că pisica începe să miroasă. Băile nu sunt agreate de multe dintre pisici și dacă pisica ta face parte din această categorie, evită să o speli prea des pentru că după o vreme va asocia starea de stres dată de baie cu orice moment în care vrei să o mângâi sau să te joci cu ea. 

Baia la pisici cu blană lungă

Pisicile cu blană lungă au, într-adevăr, nevoie de mai multă atenție și îngrijire. Baia nu este mereu soluția ideală pentru a menține blana sănătoasă a pisicii și de cele mai multe ori cea mai eficientă este o perie folosită cât mai des. Pisicile cu blană bogată și lungă au nevoie de perieri aproape zilnic sau măcar de câteva ori pe săptămână. Blana încâlcită trebuie rezolvată prin periere înainte de a fi spălată. 

Baia la pisici fără blană

Pisicile fără blană, ca cele din rasa Sphynx, vor avea nevoie de băi mai dese, deoarece sunt mai predispuse la acumularea de ulei și praf pe piele. Pisicile fără păr trebuie spălate chiar o dată pe săptămână cu șampon special care nu le irită pielea și care le curăță în profunzime pielea. Pisicile trebuie șterse cu prosopul până când pielea este uscată în totalitate. 

Baie la pisici cu paraziți externi

Puricii vor da mari bătăi de cap dacă pisica ta nu este protejată. Tendința pisicii de a linge blana și de a mușca pielea ca să se scarpine poate duce la infecții ale pielii și la boli de piele mai grave. În cazul infestării cu purici tratamentul include și baia cu șampoane speciale antiparazitare. Baia nu rezolvă problema infestării și va trebui să apelezi și la soluții antiparazitare de tipul pipetelor, însă va calma pielea iritată a pisicii și va grăbi eliminarea paraziților din blana acesteia. 

Cum să speli pisica – sfaturi și trucuri

Majoritatea pisicilor nu se bucură când ajung la contactul cu apa, mai ales în cazul în care sunt forțate. Obișnuirea pisicii de la o vârstă fragedă poate ajuta în momentele în care baia este inevitabilă. 

Pași pentru o baie rapidă și fără stres:

• Umple chiuveta sau un lighean (acestea pot fi mai practice decât baia în cadă) pe jumătate cu apă.
• Udă pisică de la umeri spre coadă și aplică șampon
• Masează încet, dar în profunzime, blana pisicii până spre piele
• Limpezește bine blana pisicii și ai grijă să eviți zona ochilor.
• Înfășoară pisica într-un prosop și șterge-o încet – poți folosi și uscătorul dacă pisica ta nu se sperie de sunet.

Pentru ca baia pisicii să fie cu adevărat completă este recomandat ca mai înainte să-i tai unghiile de la lăbuțe și în timpul băii să-i cureți atent urechile cu vată. Nu folosi bețe de urechi pentru curățarea urechilor pisicii! De asemenea, folosește doar șampon special destinat pisicilor, pentru că altfel riști să îi iriți pielea sau ochii. Medicul veterinar îți va putea recomanda cele mai bune produse pentru curățarea blănii, dar și tratamente pentru piele și blană.

Baia la puii de pisică

Puii de pisică, în special cei foarte mici, sunt mult mai sensibili la băi și la contactul cu apa. Este important ca temperatura corpului să fie mereu caldă altfel va deveni mai sensibil la boli și infecții. Puii trebuie obișnuiți cu răbdare cu apa la început cu ajutorul unui prosop îmbibat în apă și mai apoi prin joacă în cadă sau în chiuvetă. Astfel vei afla și tu dacă pisica ta e prietenoasă cu apa sau fuge mâncând pământul. Puii vor fi spălați doar în situații speciale și este recomandat să ceri părerea medicului veterinar înainte să o faci. Acesta îți va recomanda și cele mai bune șampoane care se pot folosi în siguranță la puii de pisică.  

Cat de des este recomandat să speli pisica

Nu face greșeala de a compara nevoile pisicii cu cele ale câinelui pentru că pisica trebuie spălată mult mai rar. Pisicile țin foarte mult la îngrijire și sunt pregătite mereu pentru o sesiune de curățare a blănii. Pisicile pot fi spălate de două ori pe an sau chiar niciodată. Pisicile cu blană mai lungă sau mai bogată pot avea nevoie de spălări mai dese pentru că nu reușesc să se spele singure îndeajuns de bine. Dacă pisica are acces afară trebuie spălată ori de câte ori este nevoie, mai ales când observi că s-a umplut de praf sau dacă apar mirosuri neplăcute. În cazul pisicilor fără păr este nevoie de băi frecvente pentru că pielea lor nu este protejată și apare mult mai des excesul de ulei, dar și depunerea particulelor de praf. În cazul în care pisicile suferă de anumite boli sau sunt obeze, se poate să ajungă mai greu în anumite zone ale corpului și trebuie să le ajuți să se păstreze curate. Nu face baie pisicilor mai des decât e nevoie altfel aceasta poate dezvolta anumite afecțiuni ale pielii în momentul în care pielea se usucă prea tare.

În concluzie, baia la pisici este aproape niciodată necesară, dar unele situații cer o baie rapidă și fără stres. Dacă pisica se murdărește în aventurile ei de afară sau dacă ai o rasă care are nevoie mai speciale, este imperativ să îi dai o mână de ajutor.

Care sunt cele mai întâlnite boli de piele la câini

Cele mai frecvente boli de piele la câini sunt diferitele forme ale dermatitei. Fie că este vorba de mătreață, dermatită atopică, hot spot sau dermatită nazală, un număr mare de câini este afectat de reacțiile alergice ale pielii la mușcături de purici și alți factori. Anumite rase sunt mai predispuse la boli ale pielii din cauza unei sensibilități moștenite din generație în generație. Tocmai de aceea deparazitarea externă a animalului de companie este un pas peste nu care trebuie să sari niciodată în îngrijirea lui.

Boli de piele la câini ciobănesc german

Cea mai întâlnită boală de piele la ciobănescul german este dermatita piotraumatică sau hot spot. Aceasta se recunoaște după pete roșii umede pe suprafața pielii câinelui, prin blană. Gravitatea acestei afecțiuni este determinată de prezența sau lipsa infecției cu bacterii în urma contactului cu saliva câinelui. Aceste zone se transformă în timp, dacă sunt mușcate și linse de câine, în răni care pot fi infectate cu stafilococi. Dermatita umedă poate apărea brusc în special în sezonul cald când câinele face mai multe băi și blana umedă permite bacteriilor să pătrundă la nivelul pielii provocând hot spoturi. În momentul în care medicul veterinar constată că rana s-a transformat într-o infecție bacteriană, câinele va avea nevoie de tratament cu antibiotice. Leziunile provocate de dermatita piotraumatică pot afecta doar partea exterioară a pielii, dar în anumite cazuri mai grave, aceasta se poate extinde până sub piele. Atenție la semne de boală precum scărpinatul intens, zone cu păr rar sau inexistent din blana câinelui și la zonele umede și posibil infectate de pe pielea acestuia. 

Boli de piele la caini amstaff

Câinii din rasa amstaff (American Staffordshire Terrier) sunt predispuși la anumite tipuri de dermatite în special în primii ani de viață. 

Dermatita alergică 

Mulți câini prezintă la un moment dat în viață forme ale dermatitei alergice cauzate de factori de mediu în special primăvara (polen, praf, iarbă) sau de plante care pot irita pielea câinilor (ex. iedera) și de alte substanțe cu care câinii pot intra în contact la nivelul solului. Câinii din rasa amstaff vor dezvolta acest tip de reacții alergice doar în primii ani de viață până vor dezvolta rezistență. Această boală de piele nu este periculoasă pentru câine și va putea trece de perioada în care se manifestă fără tratament medicamentos. În cazul alergiilor se recomandă de obicei antibiotice și cortizoni, dar de multe ori e de preferat să eviți aceste tratamente dacă starea de sănătate a câinelui nu se agravează.

Râia demodecică

Virusul demodex canis este un parazit extern care poate cauza anumite afecțiuni la nivelul pielii câinelui amstaff. Spre deosebire de purici, care își fac veacul la suprafața pielii câinelui, virusul demodex poate pătrunde în dermă și poate ajunge chiar la organe interne precum ficat, rinichi sau splină. Virusul se hrănește cu sebum și alte particule de la nivelul foliculilor, iar masculii mor după câteva zile în timp ce femeile pot pătrunde sub pielea câinelui. Râia demodecică poate fi transmisă de la mama la pui la naștere și în general afectează câini cu vârsta între 3 luni și 1 an. Iritația la nivelul pielii câinelui apare când acesta este infestat cu mai mulți acarieni și când prin multiplicare și mișcare aceștia declanșează afecțiuni de tipul foliculitei care inflamează țesutul. Când pielea este iritată constant apare riscul infectării cu bacterii și stafilococi, iar toxinele transmise de viruși poate afecta grav organele și poate duce la boli de tipul hepatitei. Tratamentul pentru această boală este de lungă durată și trebuie să vizeze atât distrugerea parazitului cât și vindecarea rănilor de la nivelul pielii și întărirea imunității. Virusul demodex este depistat la mai mulți câini sănătoși, dar acesta poate agrava starea de sănătate a unui câine în momentul în care acesta suferă de imunitate scăzută, stres sau este hrănit necorespunzător. Băile prea dese care distrug PH-ul pielii sau șampoanele nepotrivite sunt o altă cauză a apariției acestor acarieni. Analizele amănunțite se efectuează în cabinetul medicului veterinar și tot acesta pune și diagnosticul și recomandă tratamentul.

Boli de piele la câini rottweiler

Nici rottweilerii nu sunt ocoliți de bolile de piele. Cele mai întâlnite sunt reacțiile alergice la șampoane sau mâncare, boli cauzate de bacterii sau ciuperci. Cea mai întâlnită bacterie care declanșează bolile câinelui la nivelul pielii este Staphylococcus intermetius. Această bacterie cauzează de regulă afecțiuni de tipul dermatitei umede prin hot spots sau dermatită seboreică (mătreață). Bolile fungice se recunosc destul de ușor după zone roșii cu aspect uleios sau dacă simți mirosuri neplăcute la nivelul pielii câinelui. Multe dinte bolile de piele apar mai vizibil în zonele mai sensibile precum labele, iar în alte zone ale corpului se poate observa lipsa părului. Orice semn care indică o posibilă boală de piele trebuie tratat serios și evaluat de medicul veterinar.

Bolile de piele la câini sunt transmisibile la om?

Multe dintre bolile de piele ale câinilor sunt cauzate de infecția cu stafilococ, dar acesta nu poate fi transmis oamenilor. Animalele și oamenii poartă două feluri diferite de stafilococ și nu pot fi transmise de la unii la alții. Există anumite situații de excepție în care oamenii pot contracta virusul câinelui, în cazul oamenilor cu imunitatea compromisă. În ceea ce privește râia, faptul că poate fi transmisă de la câine la om este un mit. Râia umană este contagioasă de la om la om, dar paraziții care cauzează râia canină nu supraviețuiesc pe pielea omului și nu declanșează reacții alergice. Oamenii care suferă de anumite boli grave, cei care au imunitatea foarte scăzută sau femeile gravide sunt cu toții mai sensibili la posibile infectări cu boli transmise de câine, însă de cele mai multe ori virușii, bacteriile și paraziții care afectează pielea câinilor nu au efect asupra oamenilor. 

Poze cu boli de piele la câini

Tratamente naturiste pentru bolile de piele la câini

Pentru momentele în care câinele tău are pielea iritată și mâncărimile îl scot din minți, poți să-i liniștești pielea cu câteva remedii naturiste sau pentru îngrijirea pe termen lung. Suplimentele cu vitamine și minerale vor ajuta, de asemenea, la păstrarea sănătății pielii și lipsa surprizelor neplăcute.

Plante

Plantele precum lavanda, rozmarinul și mușețelul au efecte antibacteriene și calmează pielea iritată a câinelui. Acestea se pot folosi cu ajutorul unui recipient cu spray cu care pulverizezi infuzia de plante pe blana câinelui. Întrerupe aplicarea dacă observi zone care se irită mai tare sau dacă animalul nu agrează mirosurile sau senzația lăsată de spray. 

Uleiuri

Uleiul de vitamina E ajută la menținerea unei pielii sănătoase atât la oameni cât și la animale. În cazul în care câinele a fost spălat prea des cu șamponul nepotrivit și pielea lui suferă de un dezechilibru al PH-ului, uleiul de vitamina E îi va hidrata în profunzime pielea și o va vindeca. Uleiul se aplică prin masaj prin blana câinelui spre piele pe toată zona afectată. Cel mai mare avantaj al acestui remediu este faptul că poate fi lins de câine fără să aibă efecte toxice.

Uleiul de cocos poate fi folosit atât pentru piele uscată, cât și pentru zonele cu piele iritată. Proprietățile bine cunoscute ale uleiului de cocos vor ajuta câinele să scape de mâncărimi și va regenera pielea iritată de scărpinat intens. Uleiul de cocos poate fi administrat câinelui și pe cale orală pentru a-i întări sistemul imunitar. Aplicat pe pielea, uleiul va avea și efect împotriva puricilor, dar nu uita să alegi un ulei de cocos superior, pentru că cele ieftine conțin prea puține substanțe benefice pentru piele.

Alimente 

Printre cele mai întâlnite remedii pentru bolile de piele ale câinelui se află și fulgii de ovăz. Fulgii de ovăz trebuie pisați foarte mărunt cu ajutorul unui praf până ajung la o textură asemănătoare prafului și se înmoaie în apă (în cadă sau alt vas pentru baia câinelui). Blana și peilea câinelui trebuie înmuiate în ovăz timp de 15 minute și apoi câinele va fi limpezit. Fulgii de ovăz calmează pielea iritată și îl va face pe câine să se simtă mai confortabil până scapă în totalitate de probleme.

Dacă observi orice schimbare în comportamentul câinelui de tipul scărpinăturilor intense, dar și urme suspecte la nivelul pielii câinelui și zone cu păr lipsă, cel mai potrivit este să te adresezi medicului veterinar pentru a afla dacă acesta suferă de o boală de piele și care ar fi cauzele acesteia. Tratamentul poate fi de scurtă sau lungă durată, în funcție de gravitatea problemei. Ajută-ți animalul să se bucure de viața alături de familia ta și să treacă peste momentele dificile cauzate de alergii sau de sensibilități la paraziți și anumite substanțe și rămâi vigilent la orice semne de boală.

Tot ce trebuie să știi despre sarcina la pisici

Pisicile pot începe să aibă pui de la vârsta pubertății – între 4 și 10 luni – și perioadele fertile sau de călduri se întâmplă o dată la 2-3 săptămâni în perioada primăvară-toamnă. Pisicile care trăiesc afară au o perioadă mai bine delimitată în care sunt fertile, pe când pisicile domestice pot fi în călduri tot anul pentru că sunt expuse la lumina artificială și corpul lor nu mai recunoaște anotimpurile. În primele zile, pisica nu arată semne de sarcină evidente, dar după două săptămâni poți observa că sfârcurile ei devin mai evidente și mai roșiatice. Burta pisicii se va umfla treptat și poate chiar să aibă episoade de vărsături. Evită să atingi pisica pe burtă când observi că începe să se umfle pentru a nu-i provoca neplăceri sau răni puilor. Pisica poate să se îngrașe 1-2 kg în perioada de gestație, dar cere sfatul medicului veterinar dacă pisica se îngrașă brusc sau dacă i se umflă burta fără a prezenta alte semne că ar fi gestante. Pentru a confirma sau nu presupunerile pe care le ai despre pisică, medicul veterinar poate efectua o ecografie încă de la 15 zile de gestație. Ecografia poate arăta și câți pui va naște pisica deși e posibil ca un pui mai mare să ascundă un altul care nu se va observa la ecografie.

Câți pui face o pisică la prima naștere

Deși se crede că animalele fac un număr mare de pui, pisica poate să facă și un singur pui. În funcție de vârstă, pisica face de obicei în jur de 1-8 pui la o naștere. La prima naștere e normal ca pisica să facă 2-3 pui. Cele mai multe pisici înregistrate vreodată la o naștere au fost 19, la o pisică burmeză în anul 1970, dintre care au supraviețuit 15 (14 masculi și o femelă). Pisicile sunt cel mai fertile între vârsta de 2-4 ani, moment în care pot da naștere unui număr mult mai mare decât la prima naștere. După vârsta de 5 ani numărul de pui continuă să scadă, deși pisica poate da naștere până la vârste înaintate fără a-și pierde în totalitate fertilitatea. 

Câți pui face o pisică birmaneză

Pisica birmaneză face, în medie, cam 5 pui, dar nu există o regulă scrisă cu privire la numărul exact de pui. Pisica te poate surprinde mereu cu un număr mare de pui când te aștepți mai puțin, așa că asigură-te că îți dorești cu adevărat și îți permiți să te ocupi de un număr mai mare de puiuți de pisică.

Câți pui face o pisică persană

Pisicile persane pot da naștere unui număr mai mic de puiuți. La prima naștere pisica poate avea doar 2 pui fără motiv de îngrijorare. Mai târziu, la următoarele nașteri, pisica poate naște 3 pui. Se spune că la pisicile persane se întâlnesc și mai mulți pui care mor la naștere, dar mulți crescători consideră ca nu e o regulă și cazurile în care mai mulți pui se nasc morți decât cei vii sunt puține și mai rar întâlnite. Pisicile persane au pelvisul mai mare și de multe ori stăpânii realizează mai târziu că pisica e gestantă pentru că nu se produc schimbări foarte mari în greutate.

Cât durează gestația la pisică

Gestația durează între 62-65 de zile. Ziua în care trebuie să fete poate fi determinată de medicul veterinar prin măsurarea temperaturii corporale a pisicii, sau prin rezultatele ecografiei. Pisicile se pregătesc de naștere pregătindu-ți culcușul într-un loc retras, iar cu o zi înainte de a începe travaliul această poate refuza mâncare, poate avea vărsături și poate părea neliniștită.

Cum naște o pisică

Travaliul începe odată cu dilatarea și contracțiile. Pisicile pierd, de obicei, dopul de mucus la începutul travaliului sau înainte de naștere cu 6-7 zile. Urmează ruperea apei pisicii după care puii ar trebui să apară nu mai târziu de 2-3 ore. Puii se pot naște la distanțe de câteva minute, jumătate de oră sau chiar o oră, în funcție de situație. Dacă durează mai mult de 1-2 ore între nașterea puilor, e posibil să apară o complicație și să fie nevoie de ajutorul medicului veterinar. Nașterea la pisică nu poate dura mai mult de 24 de ore în condiții normale, decât dacă apar probleme care trebuie rezolvate de medicul specialist. Este important ca omul să intervină doar când este extrem de necesar în procesul de naștere. Pisica trebuie să se simtă în siguranță și nederanjată de niciun factor extern. Pisica poate fi observată subtil pentru a se interveni dacă situația cere asta. Puii de pisică se nasc odată cu sacul cu lichid amniotic și cu cordonul ombilical, iar pisica se ocupă de curățat lichidul amniotic de pe pui și roade cordonul ombilical. Dacă vezi că pisica nu face asta la timp, trebuie să ștergi puiuții cu tifon steril pentru a elibera nările și să-i mângâi încet pe spate pentru a încuraja respirația. Nașterea se termină atunci când trec mai mult de 2 ore de la nașterea ultimului pui. Pisica va da semne că nașterea s-a terminat și va începe să se ocupe de pui – să-i curețe, să-i hrănească și să le facă loc în culcuș.

Pisica sângerează după naștere?

Sângerarea în mici cantități este normală după naștere. În timpul nașterii pot apărea mici rupturi ale vulvei care pot cauza sângerare. Dacă sângerarea persistă după 48 de ore trebuie să iei legătura cu medicul veterinar. De asemenea, atenție la cantitatea de sânge pierdută de pisică. Nu este normal ca pisica să piardă mult sânge și trebuie să observi să nu elimine substanțe de culoarea sângelui sau sânge în timpul nașterii. Pentru o recuperare fără probleme, nu uita să-i lași la îndemână mai multă mâncare și apă decât în mod normal pentru că va avea nevoie de mai multe resurse care să ajute la producția de lapte. Vitaminele și mineralele o vor ajuta să se pună pe picioare cât mai repede și să ofere cea mai bună hrană puilor ei.

Nașterea puilor de pisică poate părea simplă, dar mai ales în cazul pisicilor domestice, aceasta poate să implice mai multe complicații decât ai crede. Dacă gestația și nașterea își urmează cursul normal, nu interveni prea mult, dar dacă observi semne neobișnuite, cere imediat ajutorul medicului veterinar. Sănătatea pisicii tale și a puilor sunt în mâinile tale și trebuie să te pregătești să oferi o viață cât mai bună și puilor, fie că sunt 2 sau 6. 

Ce este jigodia la câini sau boala Carre?

Jigodia este o boală virală, mortală în majoritatea cazurilor și afectează atât animalele sălbatice cât și cele de casă. Jigodia se transmite extrem de ușor prin aer, fiind transmisă de către animalul bolnav.prin toate secrețiile. Jigodia poate fi contractată de un animal clinic sănătos prin aer sau prin contactul cu așternuturi și alte obiecte atinse de câinele bolnav. Odată ce câinele contractează virusul, acesta se instalează prima oară în amigdale și mai apoi ajunge până la organele interne și în sânge. Cele mai sensibile la acest virus sunt căile respiratorii, aparatul digestiv și sistemul nervos. Orice câine nevaccinat este predispus la această boală, însă cei mai sensibili sunt câinii care trăiesc în condiții grele și care nu sunt hrăniți corespunzător.

Boala lui Carre se transmite la om?

Deși jigodia este extrem de contagioasă între animale, nu se poate transmite la oameni și nu pot fi afectați de același virus care îi afectează pe câini, deși acesta este asemănător cu virusul care declanșează pojarul la oameni.

Cum se manifestă jigodia la câini? 

Începutul acestei boli nu arată simptome evidente și organismul câinelui începe să fie afectat treptate de semnele bolii. În prima parte a instalării bolii (după aproximativ 6 zile) câinele face febră destul de mare (în jur de 40 de grade) și începe să arate semne de secreții în jurul ochilor și în jurul nasului. Simptomele pot fi confundate cu o răceală, dar acestea se înrăutățesc după ce câinele își pierde apetitul și devine din ce în ce mai puțin activ. În perioada următoare mai pot apărea și diareea și voma care duc la deshidratarea câinelui bolnav. După 2 săptămâni câinii încep să arate semne de afecțiuni neurologice și pot fi amețiți, încep să se învârtă în cercuri și pot ajunge să nu-și mai recunoască stăpânul. 

Ce șanse de supraviețuire au câinii cu jigodie?

Din cauză că boala afectează în mod special puii de câine nevaccinați, cu vârsta între 6 și 12 săptămâni aceștia au șanse de 80% de a fi afectați mortal de boală, în vreme ce la adulți au șanse de 50% să fie infectați cu virusul jigodiei. Singura metodă de a preveni boala într-un procentaj de aproape 100% este vaccinul care trebuie administrat lunar (până la maturitate) începând cu vârsta de 8 săptămâni. Șansele de supraviețuire în cazul câinilor care suferă de această boală sunt determinate și de rapiditatea cu care se consultă medicul veterinar, diagnosticarea și răspunsul organismului în lupta cu virusul. Un sistem imunitar excelent oferă șanse mari câinelui de a se vindeca de boală și de a dezvolta imunitate la aceasta. 

Tratamentul jigodiei la câini

Nu există un tratament special pentru a vindeca jigodia, dar există metode de a menține starea de sănătate a câinelui în timp ce organismul acestuia se luptă cu boala. Orice tratament trebuie administrat de către medicul veterinar și sub observația acestuia. În funcție de gravitatea situației și de cât de avansată este boala, veterinarul poate recomanda perfuzii cu lichide dacă animalul este deshidratat, iar tratamentul medicamentos se administrează pentru a controla episoadele de vomă și encefalita. Răspunsul la tratamentul de întreținere a stării normale și vindecarea de jigodie diferă în funcție de mărimea câinelui, starea de sănătate, vârsta și cât de avansată este boala. 

Vaccin anti jigodie

Vaccinul împotriva jigodiei se administrează puiului începând cu vârsta de 6-8 săptămâni urmat de un booster o dată la 2-4 săptămâni timp de 16 săptămâni. Dacă schema de vaccinare nu este respectată și se sare peste una dintre doze, vaccinul nu își va face efectul și câinele rămâne neimunizat împotriva bolii jigodiei.

Vaccin anti jigodie preț

Vaccinul împotriva jigodiei face parte din vaccinul polivalent denumit și DHPPiL ((D – distemper [jigodia]), H – hepatită infecțioasă, P – parvoviroză, Pi – paraimfluenza canină, L – leptospiroza). Vaccinul polivalent poate costa în jur de 80 de lei în funcție de pachetul oferit de cabinetul medical (de ex. dacă include sau nu antirabic).

Tratament popular jigodie. De ce se arde câinele pe nas?

Unul dintre miturile cele mai des întâlnite despre tratamentul jigodiei la câini este arderea câinelui între ochi, spre nas, până la os, cu un fier încins. Mitul circulă și această metodă este folosită de unii oameni în momente de disperare pentru că se crede că rana rezultată prin ardere întărește sistemul imunitar și face organismul câinelui să lupte împotriva jigodiei. Acest mit nu face decât să pună și mai mult în pericol viața câinelui și să îi provoace mai multă suferință. Este de evitat a se apela la tehnici “băbești” în special în cazul unei boli atât de grave precum jigodia. 

Antibiotice pentru jigodie

Medicul veterinar poate recomanda antibiotice dacă boala cauzează și alte infecții bacteriene la câine. Nu administra antibiotice dacă suspectezi că animalul suferă de jigodie, deoarece acestea nu pot vindeca boala și sunt folosite doar dacă situația o cere. Infecțiile bacteriene pot apărea la organele mai sensibile la jigodie precum tractul urinar, sistemul digestiv sau sistemul respirator. 

Tratament naturist pentru jigodie la câini

Tratamentele naturiste nu pot vindeca jigodia mai ales pentru că nu există nici un tratament medicamentos clasic pentru a învinge această boală. Remediile naturiste pot ajuta câinele să se simtă confortabil și să-l liniștească, însă dacă boala este într-un stadiu avansat, câinele va fi deja apatic și va refuza să mănânce anumite alimente care îl pot ajuta să se hidrateze și să scape de diaree. Câinele care suferă de diaree poate mânca dovleac fiert, orez și poate bea ceai rece de mentă, iar dacă nu prea are poftă de mâncare poți să-i oferi câteva bucăți de pui fiert. Pentru a-l ajuta să se hidrateze oferă-i zeama supei de legume. Zeama îl va ajuta și în situația în care suferă de probleme respiratorii.

Cât durează jigodia la câini?

Boala sistemică poate să dureze 10 zile, dar dacă jigodia este lăsată netratată semnele neurologice pot să apară chiar și după câteva săptămâni sau luni. 

Poze câini cu jigodie

Care sunt bolile de ochi la pisică

Pisicile sunt expuse la posibile probleme cauzate de polen, praf sau boli și infecții mai grave. 

Infecții

Pisicile pot dezvolta infecții bacteriene, fungice sau virale la nivelul ochilor. Acestea se recunosc după scurgeri, umflături, roșeață și dacă observi că pisica își freacă des ochii. Medicul veterinar îți va recomanda cea mai bună alternativă de tratament dacă pisica ta suferă de o infecție. Ai grijă la contactul pe care îl ai cu pisica în aceste situații pentru că unele bacterii se pot transmite și omului.

Reacții alergice

Dacă pisica ta se freacă la ochi, apare roșeața și observi că ochiul este mai umflat, s-ar putea ca aceasta să sufere de o reacție alergică la polen, praf, fum de țigară sau alți iritanți din mediu. Aceste reacții alergice se rezolvă, de obicei, cu aplicarea unei soluții pentru curățarea ochilor, dar dacă observi că starea pisicii se agravează, consultă-te cu medicul veterinar.

Ulcer cornean

Ulcerele corneene se dezvoltă pe suprafața ochiului și sunt cauzate de infecții ale ochilor repetate și netratate, răni la nivelul ochilor sau probleme la glandele lacrimare. 

Traumatismele

În cazul pisicilor care au acces afară sau al celor care locuiesc în medii mai puțin prietenoase, conflictele cu alte pisici pot duce la răni la nivelul ochilor. Traumatismele se agravează în urma zgârieturilor, loviturilor, căzăturilor sau dacă pisica este lovită de o mașină. Traumatismele mai puțin grave se manifestă prin ochi roșii, durere și umflătură, iar în cazuri grave ochiul poate chiar să iasă din orbită.

Simptome ale bolilor de ochi la pisică

Problemele pe care pisicile le pot avea la ochi pot fi confundate cu simple alergii de sezon sau mici răni care nu afectează pisica pe termen lung. În spatele fiecărui simptom se pot ascunde probleme mai grave care necesită tratamente complicate și care îi vor face viața mai grea pisicii.

Pui de pisica cu puroi la ochi

Scurgerile fără culoare din colțul ochilor pisicii nu ar trebui să te alarmeze. Lacrimile sunt produse constant în timpul zilei și urmele umede care se scurg spre nas nu înseamnă că puiul tău de pisică are puroi la ochi. Scurgerile sunt mai frecvente și mai abundente la anumite rase de pisici precum cea persana și cea himalayană. Momentul în care poate apărea motivul de alarmare este atunci când scurgerile sunt galbene sau în nuanțe de verde. Puroiul poate fi cauzat de boli mai grave sau poate duce la o boală a ochiului dacă nu este tratat. Este important ca odată ce observi scurgeri anormale să cureți constant ochii pisicii cu bucăți de vată sau o cârpă foarte moale și curată. Dacă observi că scurgerea din ochii pisicii este chiar puroi, cere sfatul medicului veterinar care îți poate recomanda soluții speciale de curățare care se pot folosi în siguranță și în jurul ochilor. 

Scurgere maronie la ochii pisicii

Dacă observi în colțul ochilor pisicii scurgeri de culoare maronie sau roșiatică, pisica poate suferi de o afecțiune oculară. Lacrimile care se preling în mod normal din ochii pisicii sunt incolore și nu apar în abundență. Ia legătura cu medicul veterinar de îndată ce observi orice scurgere neobișnuită.

Ulcer cornean la pisică

Ulcerul cornean este cel mai des cauzat de traumatismul la nivelul ochilor. Dacă pisica a fost atacată de o alta sau dacă s-a zgâriat într-un obiect ascuțit, rana de la nivelul ochilor se poate transforma în ulcer. Substanțele chimice sunt la fel de periculoase pentru ochii pisicii tale, așa că ai grijă să nu-i intre în ochi șampon sau alte substanțe dăunătoare. Această afecțiune se diagnostichează de medicul veterinar care poate avea nevoie de un echipament special să descopere ulcerul din ochiul pisicii. Pentru cazurile ușoare de ulcer cornean se vor aplica picături antibacteriene sau antibiotice. Pentru eficacitate maximă, picăturile trebuie aplicate o dată la 4-6 ore. Pentru că pisicile nu se înțeleg cu patch-uri aplicate pe ochi de nicio culoare, în cazul unui ulcer mai grav ochiul nu poate fi izolat și cea mai sigură metodă de vindecare este operația. Medicul veterinar trebuie să găsească cea mai bună metodă pentru operație – de ex. suturarea celei de-a treia pleoape sau a ambelor pleoape pentru câteva zile. În timpul vindecării poate apărea problema neovascularizării care cauzează vasele de sânge din ochi să se mărească. Vederea pisicii va fi afectată de aceste vase, dar în aceste cazuri se aplică substanțe cu corticosteroizi care reduc mărimea vaselor de sânge la normal. Corticosteroizii trebuie aplicați doar după vindecarea totală a ulcerului altfel vor face vindecarea mult mai grea sau vor agrava situația.

Ochiul spart la pisică

Ochiul “spart”se poate observa atunci când pisica suferă de un traumatism perforant care îi distruge irisul. Această afecțiune poate duce la cataractă și glaucom dacă nu se intervine chirurgical la timp și dacă se ajunge ca și cristalinul să fie afectat. Dacă traumatismul avansează și ajunge la retină, situația se agravează. Pisica își poate pierde vederea parțial, total și își poate pierde și ochiul. În cazul în care ochiul este compromis, medicul va recomanda eviscerația pentru a nu mai provoca dureri pisicii. 

Conjuctivită

Conjunctivita este o inflamare a țesutului roz din jurul ochiului pisicii. Această zonă se umflă și se înroșește și poate face ochiul să se scurgă. Pisica poate deveni și sensibilă la lumină dacă suferă de conjuctivită. Conjunctivita poate apărea din cauza gripei la pisici, prin contact direct cu alte pisici bolnave sau în urma unei reacții alergice la factori de mediu sau mâncare. Odată ce observi orice semne de afecțiune oculară (scurgeri de culoare galbenă, verde sau scurgeri incolore) sau semne de răceală/gripă (strănuturi frecvente, letargie), adresează-te medicului veterinar. Medicul va consulta pisica și va determina dacă suferă într-adevăr de conjunctivită.

Tratamentul conjunctivitei la pisici

Dacă pisica suferă de gripă, medicul veterinar va prescrie un tratament cu antibiotice orale care acționează și asupra sistemului respirator și asupra conjunctivitei. Pentru tratamentul local al conjunctivitei se recomandă picături cu antibiotic sau anti-inflamatoare, iar dacă afecțiunea este cauzată de boli virale precum herpesul, se vor administra medicamente antivirale. Antialergicele se vor prescrie în cazul conjunctivitei cauzate de reacții alergice, iar în cazuri mai grave poate fi nevoie de intervenția chirurgicală care suturează pleoapele pentru a proteja ochiul infectat.

De ce curg ochii la pisici

Scurgerile în cantități mici sunt normale la pisici, deoarece ochii produc în mod constant lacrimi. Foarte des se pot observa lacrimi în colțul ochilor pisicii și ocazional chiar cruste. Motivul de îngrijorare apare atunci când scurgerile au culori neobișnuite pentru că acestea pot fi simptome ale unor probleme mai grave la ochi de tipul infecțiilor. În general scurgerile periculoase sunt însoțite și de frecatul constant al ochilor, roșeață sau umflături. Orice scurgere vâscoasă sau cu aspect de puroi indică o posibilă boală de ochi și trebuie investigată de medicul veterinar. 

Tipuri de picături eficiente pentru ochii pisicii

Picăturile pentru ochii pisicilor sunt destinate atât pentru tratarea anumitor afecțiuni, cât și pentru îngrijirea și curățarea ochilor. Pentru mai multe șanse de a evita îmbolnăvirea pisicii, îngrijirea de zi cu zi a ochilor este esențială, iar o recomandare de la medicul veterinar poate ajuta ca boala să nu avanseze, dacă pisica arată semne de infecție. Picăturile care tratează bolile de ochi sunt prescrise tot de medicul veterinar în funcție de boală, gravitate și de starea de sănătate generală a pisicii.

Orice simptom neobișnuit trebuie să atragă automat un consult veterinar pentru a depista din timp o posibilă boală de ochi și pentru a o trata cât mai repede. Recuperarea pisicii va fi mai rapidă dacă boala de ochi se depistează la timp, iar în cazul unui accident în urma căruia pisica suferă de un traumatism ocular este important să te adresezi de urgență medicului. Nu lăsa infecțiile să se agraveze și asigură-te că menții constant sănătatea ochilor pisicii tale!

Schema de vaccinare și deparazitare la pisici

Vaccinurile recomandate de medicii veterinari vizează bolile cele mai întâlnite la pisici în funcție de rasă sau zona în care trăiesc. La fel ca în cazul câinilor, schema de vaccinare împreună cu cea de deparazitare se întocmesc de către medicul veterinar în urma primului consult.

Deparazitarea internă la pisici

Deparazitarea este absolut necesară înainte de administrarea vaccinurilor. Prima deparazitare internă la pisici se poate face la vârsta de 4-5 săptămâni și se repetă de câteva ori pe an (de ex. o dată la 3 luni) și înainte de fiecare doză de vaccin.

Deși paraziții interni par a fi o problemă specifică puilor de pisică, aceștia pot apărea și la animale adulte. Pisica adultă poate lua paraziți interni dacă intră în contact cu alte animale, prin intermediul pământului, atunci când se joacă sau când este plimbată, sau chiar prin intermediul mușcăturilor de purici, care pot elibera larvele unor paraziți interni direct în sângele animalului.

Cei mai întâlniți paraziți interni în cazul pisicilor sunt: viermii inelați, viermii bici, viermii cu cârlig, viermii lați și protozoarele. Aceștia trebuie tratați cu aceeași seriozitate cu care tratezi paraziții externi, și asta pentru că pot duce la probleme serioase de sănătate. 

Pisicile adulte nu prezintă mereu semne clare ale infestării cu paraziți interni, așa că recomandarea noastră este să îi faci regulat analize. În cazul puilor de pisică, simptomele posibile ale apariției paraziților pot fi: pierderea în greutate, vărsături, diaree, lipsa poftei de mâncare sau, dimpotrivă, un apetit prea crescut, mucoasele palide și un abdomen destins. În cazurile grave de infestare, pot apărea probleme la nivelul ficatului și plămânilor.

Diagnosticul de infestație cu paraziți interni se pune de medicul veterinar, pe baza unui examen coproparazitologic (o analiza de scaun). Astfel, medicul poate determina și despre ce tip de paraziți este vorba și recomanda tratamentul adecvat.

Ca regulă generală, pisica se deparazitează începând cu a doua săptămână de viață. În cazul pisicilor gestante, acestea pot primi produse de antiparazitare internă începând cu a treia săptămână de gestație. Repetarea deparazitării se va face la trei săptămâni, în general. Însă aceasta nu este o regulă bătută în cuie. Există, de exemplu, produse care acționează pe o perioadă mai îndelungată de timp. Tocmai de aceea, este important ca animalul să fie consultat de un veterinar, care îți poate recomanda și produsul potrivit și care poate stabili un plan de deparazitare pe care să-l urmezi.

Deparazitarea internă a pisicilor se poate face prin metode externe, cu soluții de tip spot-on, de exemplu, sau pe cale orală, prin intermediul tabletelor și comprimatelor masticabile.

Profender, de exemplu, este un antiparazitar cu aplicare externă, însă cu acțiune asupra paraziților intestinali.

Pe de altă parte, Milprazon, este o tabletă antiparazitară pentru pisici, cu administrare internă, care tratează infestațiile mixte cu cestode și nematode. Tabletele Milprazon au o durată de acțiune de patru săptămâni.

Deparazitarea externă la pisici

Paraziții externi sunt cei care trăiesc în blana și pe pielea pisicii tale și care se hrănesc cu sângele animalului. Aceștia pot transmite boli grave, pot provoca reacții alergice sau duce la afecțiuni ale pielii.

Dacă trăiești cu impresia că animalul este protejat în condițiile în care nu părăsește locuința, te înșeli. Paraziții externi cum sunt puricii pot ajunge în casă prin intermediul hainelor, de exemplu, după o zi la picnic. Dacă o plimbi în spatele blocului, să spunem, sau are contact cu alte animale din exterior, atunci pericolul este și mai mare.

Oricare ar fi scenariul pentru pisica ta, recomandarea medicilor veterinari este ca animalul să fie deparazitat extern, pentru evitarea oricăror probleme. În cazul puilor de pisică, sfatul veterinarului este foarte important. La primul consult din viața animalului, acesta îți va recomanda soluția potrivită pentru vârsta și greutatea lui și va stabili un plan de deparazitare externă. Ține cont de sfatul acestuia!

Puricii și căpușele sunt cei mai întâlniți paraziți externi în cazul pisicilor. Aceștia pot duce la o serie de complicații sau boli, cum ar fi: boala lyme, citozonoza sau afecțiuni ale pielii și alergii.

Există mai multe soluții pentru tratarea infestațiilor cu paraziți externi la pisică, care previn și recidiva. Dintre cele mai populare, menționăm: sampoanele antiparazitare, pudra antiparazitară, spray-urile antiparazitare, zgarda antiparazitară, cunoscută mai ales drept zgardă anti-purici, dar care previne și mușcăturile de căpușe, sau pipetele spot-on, foarte ușor de aplicat și eficiente.

Zgarda antiparazitară Foresto S se folosește în lupta împotriva puricilor și căpușelor la pisicile cu greutatea de maximum 8 kilograme. Pisicile au fost întotdeauna expuse infestațiilor cu purici și căpușe, iar în ultimii ani bolile raspandite de acești paraziți au devenit din ce în ce mai răspândite, devenind un adevărat pericol atât pentru animalele de companie cât și pentru stăpânii acestora. Zgarda Foresto este o soluție inovativă de protecție împotriva paraziților externi, fiind primul tratament ce oferă protectie de pana la 8 luni.

Pe de altă parte, Vectra Felis un antiparazitar extern, cu aplicare spot on, eficient pentru tratamentul și prevenirea infestatiei cu purici la pisici. Pipeta Vectra Felis omoară puricii de pe pisicile infestate și previne infestațiile ulterioare, pentru o perioadă de o lună. De asemenea, previne înmulțirea puricilor, prin inhibarea dezvoltării larvelor în mediul de viață al pisicilor, pentru o perioada de 3 luni. Produsul poate fi utilizat ca parte a strategiei de tratament pentru dermatita alergică provocată de purici la pisici.

Vaccinul împotriva Panleucopeniei feline (parvoviroza)

Parvoviroza este o boală des întâlnită în rândul pisicilor în România și în multe cazuri poate fi fatală. Această boală prezintă un pericol în special pentru puii de pisică, iar boala poate fi transmisă de mamă. Principalele semne de boală sunt diareea și voma. Virusul este extrem de rezistent și poate fi contractat din zona în care a stat o pisică bolnavă chiar și după un an de zile. Odată infectată, pisica trebuie ținută sub supraveghere în cabinetul medical pentru că pisica se va deshidrata foarte repede și va fi necesară perfuzia pentru administrarea lichidelor în permanență. Pentru puii de pisică rata de supraviețuire este de sub 50% dacă aceștia nu sunt tratați încă de la debutul primelor simptome ale bolii. Vaccinul este cea mai bună metodă de a preveni această boală și se administrează încă de la vârsta de 9-10 săptămâni, urmat de un rapel la vârsta de 4-5 luni.

Vaccinul împotriva calicivirozei feline

Acest virus afectează sistemul respirator, gura, scheletul și mușchii pisicii. Afecțiunea poate apărea la pisicile de orice vârstă, dar este periculoasă în special pentru pui. Virusul este contagios și pisicile pot intra ușor în contact prin alte pisici bolnave, dar și prin contactul cu locul în care au fost adăpostite pisicile bolnave. Dacă pisica este infectată și boala apucă să se transforme în pneumonie, aceasta trebuie internată la terapie intensivă. Poți recunoaște prezența acestei boli dacă observi următoarele simptome: scurgeri la ochi și la nas, pierderea apetitului, febră, ulcerații la nivelul limbi, buzelor și în jurul unghiilor. Vaccinul se administrează puilor începând cu vârsta de 9 săptămâni, urmând să se repeta după 2-4 săptămâni. Mai apoi, la pisicile adulte, vaccinul se va administra o dată la 3 ani în cazul pisicilor care nu trăiesc într-un mediu periculos.

Vaccinul antirabic la pisici

Vaccinul antirabic este recomandat a se administra anual pisicilor. Legea impune acest vaccin doar în cazul în care pisica va călători împreună cu tine înafara țării. Deși majoritatea pisicilor, în special în zonele urbane, își petrec toată viața în apartament, vaccinul antirabic poate fi administrat ca și măsură de precauție. Rabia este o boală fatală și pentru oameni dacă aceștia vin în contact cu saliva unui animal infectat, prin mușcături sau zgârieturi. Dacă pisica ta este imunizată nu va contracta această boală nici în cazul unui contact cu o altă pisică infectată, câine sau alt animal purtător al virusului. Printre purtătorii virusului se regăsesc și șoarecii și șobolanii, iar aceștia pot transmite cel mai ușor boala unei pisici care îi vânează. Deparazitarea internă este obligatorie înaintea administrării acestui vaccin, pentru că altfel nu va avea niciun efect dacă pisica suferă de infestarea cu un parazit intern.  

Ce reacții adverse poate avea vaccinul antirabic

În urma administrării vaccinului antirabic pot apărea mici reacții adverse, la fel ca în cazul oricărui vaccin. Aceste reacții nu trebuie să te alarmeze decât dacă persistă sau dacă se agravează. Pisica poate deveni puțin letargică, poate refuza mâncare, iar zona în care a fost administrat vaccinul poate deveni sensibilă pentru o perioadă scurtă de timp. Dacă pisica prezintă semne de febră, dacă șchiopătează sau dacă are diaree, e posibil să se confrunte cu un efect secundar mai grav. Un alt efect secundar care apare uneori în cazul pisicilor este apariția unei tumori în locul în care a fost administrat vaccinul. Acest nodul dispare în câteva săptămâni însă dacă știi că pisica ta a mai trecut printr-un astfel de episod, evită să îi administrezi vaccinurile mai puțin necesare unei pisici care trăiește exclusiv în interior.

Vaccin polivalent la pisici

Vaccinul polivalent la pisici se administrează de la vârsta de 8 săptămâni și se repetă ori o dată pe an, ori o dată la 3 ani, în funcție de imunitatea pisicii. Se știe că pisicile dezvoltă imunitate și pe o perioadă mai lungă de un an, iar în acest caz pisica nu trebuie obosită cu un număr prea mare de vaccinuri, mai ales dacă aceasta prezintă anumite semne de reacții adverse.

Când va primi puiul de pisica primele injecții

Vaccinarea puilor de pisică se traduce prin două administrări. Prima se va face la vârsta de nouă săptămâni, urmată de un rapel după 3-4 luni. Asta pentru a stimula un răspuns cât mai bun din punct de vedere al imunizării.

După aceste prime doze, urmează și alte injecții, scopul lor fiind acela de la continua clădire imunității animalului tău de companie. 

Dacă în ultimul an, pisica ta nu a primit deloc injecții, atunci este timpul pentru un nou consult la medicul veterinar și, eventual, o nouă rundă de vaccinuri. Medicul este cel mai în măsură să stabilească un plan de vaccinare adaptat nevoilor și vârstei animalului de companie.

Cât de des trebuie repetate vaccinurile

Părerile sunt aici împărțite. Producătorii de vaccinuri spun că acestea protejează pisicile timp de un an. De pe altă parte, noile studii au demonstrat că vaccinurile esențiale pentru animalul tău de companie pot avea efect chiar și timp de trei ani. 

Recomandarea noastră este să vorbești cu un medic veterinar și în acest caz, acesta fiind cel mai în măsură să-ți dea sfaturile potrivite legate de planul vaccinării la pisică, încă din primele săptămâni de viață.

Orice plan de vaccinare ar urma animalul tău de companie, injecțiile nu înlocuiesc consultul anual la medic, pentru monitorizarea stării de sănătate a pisicii tale.

Ce preț au vaccinurile pentru pisici

Vaccinurile pot varia ca preț între 50 și 100 de lei în funcție de cabinetul medical sau brand. Este recomandat ca odată ce folosești vaccinurile unui brand să continui cu același brand și pentru următoarele.

Asigură-te că pisica ta are toate vaccinurile la zi și documentează-te alături de medicul veterinar cu privire la schema de vaccinare încă din primele momemente de viață ale pisicii. De asemenea, nu neglija pisica adultă, pentru că și aceasta necesită vaccinare. Niciodată nu e prea târziu pentru a începe prevenirea bolilor la pisică, așa că ocupă-te și de analizele necesare din când în când și verifică-i starea de sănătate și imunitatea. Pisica sănătoasă se va bucura de o viață lungă și liniștită alături de familia ta.

Surse foto: unsplash.com, pixabay.com

Schema de vaccinare la câini  

Schema de vaccinare este organizată strict de către medicul veterinar care va ține cont de vârsta câinelui, greutate, istoric și starea de sănătate. Vaccinarea trebuie să înceapă la câini încă de la vârsta de 5-6 săptămâni și continuă regulat până la 4 luni de viață (16 săptămâni). Vaccinarea din primele săptămâni este cea care luptă cu bolile infecțioase precum parvoviroza, una dintre bolile canine cu frecvență crescută în România. La finalul schemei de vaccinare se administrează și vaccinul antirabic. Nu uita că înainte de a începe vaccinarea puii de câine trebuie să treacă prin tratamentul de deparazitare internă cât și externă!

Vaccin parvoviroză

Parvoviroza canină este o boală infecțioasă foarte periculoasă pentru câini, în special pentru puii care au imunitatea scăzută. Parvoviroza atacă rapid organele interne, iar atacul pe care îl declanșează asupra inimii câinelui îi poate provoca probleme cardiece pentru tot restul vieții. Virusul atacă mușchiul inimii încă sensibil la puii de câine, astfel că acest tip de parvoviroză este în majoritatea cazurilor mortală. Parvoviroza care afectează inima apare mai rar la câinii peste 8 săptămâni, deoarece virusul este transmis de mamă către pui, iar dacă mama este sănătoasă existe mai puține șanse ca o variantă atât de violentă a virusului să afecteze un pui de câine.

Cel mai întâlnit tip de parvoviroză este cel care afectează tractul intestinal. Câinele poate lua această formă a bolii prin contactul direct cu fecalele unui câine deja infectat sau cu un mediu infectat de alți câini bolnavi. Virusul poate fi transmis în diferite spații de lăbuțele câinelui, cuști sau pantofi și alte obiecte. La nivel intestinal, virusul se răspândește în sânge și distruge celulele albe și afectează țesutul și mai departe se ajunge la septicemie, după ce bacteriile din intestin ajung în sânge.

Pentru că parvoviroza nu are un tratament stabilit cu șanse ridicate de reușită, cel mai bun tratament este prevenția. Vaccinul împotriva parvovirozei este administrat în prima sesiune de vaccinări și, pentru ca imunizarea să aibă șanse mai mari, se va repeta de 2 ori la distanță de 2 săptămâni. Pe timpul perioadei de vaccinare cățeii trebuie ținuți în carantină, pentru a nu veni în contact cu virusul în parcuri, pet shop-uri sau alte locuri frecventate de alți câini. Cățeii pot fi infectați cu virusul parvovirozei chiar dacă le-a fost administrat deja un vaccin, de aceea este esențial ca vaccinul să se repete pentru a întări efectul și imunitatea.

Vaccin polivalent

Vaccinul polivalent este vaccinul administrat la 2 săptămâni după prima doză de vaccin a puilor de câine. Acest vaccin vine ca o doză suplimentară pentru mai multe tulpini ale virușilor bolilor infecțioase precum parvoviroza, jigodia, hepatita infecțioasă Rubauth și altele. Vaccinul polivalent mai poartă și numele de  vaccin DHPPiL (D – distemper, H – hepatită infecțioasă, P – parvoviroză, Pi – paraimfluenza canină, L – leptospiroza).

Vaccinul polivalent ajută la crearea de anticorpi, eliberând în sistemul câinelui antigeni. După administrarea vaccinului câinii trebuie să se odihnească, fără a face eforturi fizice timp de o săptămână.

Vaccinul antirabic

Acest vaccin este obligatoriu prin lege în România și este administrat câinilor în ultima sesiune de vaccinare de la vârsta de 16 săptămâni. Vaccinul antirabic se repetă în fiecare an fără excepție. Rabia este fatală câinilor, dar și oamenilor. Această boală se transmite la oameni printr-o simplă zgârietură sau mușcătură cauzată de un câine infectat. Rabia se manifestă prin agresivitate, hiperexcitabilitate și duce la paralizii urmate de deces. Nici în cazul oamenilor nu se cunoaște încă vreun caz de supraviețuitor al rabiei. Vaccinul antirabic trebuie administrat tuturor câinilor, fără excepție, indiferent de frecvența cu care intră în contact cu medii sau animale sălbatice. În general, înainte de fiecare administrare a vaccinului antirabic se va administra și vaccinul polivalent pentru o imunizare cât mai sigură.

Ce preț are vaccinul antirabic

De regulă, vaccinul antirabic pentru animale costă între 50 și 100 de lei, dacă se administrează împreună cu vaccinul polivalent sau nu.

Când se face primul vaccin la căței

Primul vaccin la puii de câine se face în urma deparazitării interne și externe începând cu vârsta de 5-6 săptămâni. Cățeii primesc anticorpi din laptele mamei, însă e bine de ținut minte că aceștia se pot naște cu anumite boli transmise de mamă și trebuie tratați la timp. Medicul veterinar va face o serie de analize pentru a afla dacă puiul suferă deja de vreo afecțiune și va determina schema exactă de vaccinare. Câinii care au o greutate sub cea normală nu vor fi vaccinați până când vor ajunge la greutatea potrivită.

Cum se vaccinează câinii mici

Începând cu vârsta între 5 și 8 săptămâni, puii de câine pot fi vaccinași după următoarea schemă:

• 6 – 8 săptămâni – vaccin împotriva parvovirozei sau împotriva parvovirozei şi a jigodiei
• 8 – 10 săptămâni – repetarea primului vaccin împotriva parvovirozei şi a jigodiei
• 10 – 12 săptămâni – vaccinul polivalent, DHPPiL
• 12 – 14 săptămâni – rapel la vaccinul polivalent și vaccin antirabic

Deparazitare internă la câini înainte de vaccin

Este esențial să deparazitezi puii de câine înainte de a începe procesul de vaccinare. Prima deparazitare internă se poate face începând cu vârsta de 4-5 săptămâni și se repetă o dată la 3-4 luni. Atât deparazitarea cât și vaccinarea trebuie făcută la recomandarea medicului veterinar și sub supravegherea acestuia.

Ce preț au vaccinurile la câini

Vei cheltui pe vaccinarea câinelui între 60-100 de lei pe vaccin, în funcție prețurile impuse de medicul veterinar și de brand-ul fiecărui vaccin.

Câte vaccinuri se fac la căței    

Cele mai importante vaccinuri se stabilesc în funcție de bolile cele mai frecvente în țările și zonele în care trăiesc câinii. În România, cee mai grave și des întâlnite boli la câini sun parvoviroza și jigodia, așadar acestea sunt și primele vaccinuri care se administrează câinilor. Singurul vaccin impus prin lege în România este cel antirabic și se amdinistrează anual. Alte vaccinuri care se pot amdinistra câinilor sunt cele împotriva bolii Lyme, împotriva tusei de canisă, monovalent/bivalent sau împotriva coronavirozei. Este important de luat aminte că prea multe vaccinuri pot dăuna câinelui. În special în cazul câinilor adulți, poți apela la o testare anuală a imunității care va determina dacă animalul tău are nevoie sau nu de unul dintre vaccinurile care se administrează anual. Dacă patrupedul prezintă o situație de sănătate bună și este suficient de imun, vaccinarea nu este necesară.

În ce loc se face vaccinul la câini

Vaccinul antirabic se administrează în partea laterală a piciorului drept, iar vaccinul polivalent se administrează în partea din față a piciorului drept. Alte vaccinuri care nu sunt esențiale se administrează astfel: vaccinul împotriva bolii Lyme în piciorul stâng frontal, vaccinul împotriva tusei convulsive se administrează la încheietura piciorului stâng.

Câinele sănătos este cel ferit de toate bolile care îl pot afecta pe termen lung și care îi pot fi chiar fatale. Nu te baza doar pe sistemul imunitar al câinelui tău și ai grijă ca acesta să fie cu toate vaccinurile la zi, pentru a se putea bucura de libertate și o viață lungă și sănătoasă. Protejează-ți câinele și oferă-i tot ce-i mai bun!

Surse foto: unsplash.com

Această rasă se face remarcată prin combinația distinctă de culori la extremitățile corpului și ochii albaștri. Pisica siameză este foarte inteligentă, curioasă și aventuroasă. Există două tipuri de pisici siameze în lume, în urma încrucișărilor cerute de crescătorii profesioniști de-alungul timpului. Pisica siameză tradițională (thailandeză) are forme mai robuste, capul mai rotund și corp mai solid, pe când pisica siameză modernă are urechile foarte mari, botul ascuțit și corpul slab și atletic. Dacă îți dorești o pisică siameză acasă este bine să te informezi despre personalitatea ei, nevoile, interesele ei și apoi să decizi dacă te poți ocupa de această pisică.

Cum se îngrijește o pisică siameză

Este important să știi cum poți avea grijă cel mai bine de o pisică, fie ea siameză sau altă rasă. Pisica este un animal care adoră să fie răsfățat, dar și foarte independent.

Îngrijirea blănii

Pisica siameză are o blană scurtă și moale, deci îngrijirea blănii nu îți va ocupa foarte mult timp. Perierea o dată pe săptămână este suficientă pentru o blană sănătoasă și lucioasă. Blana sănătoasă depinde foarte mult și de dieta corectă a pisicii, care trebuie să fie bogată în Omega 3. Desigur, dacă îți dorești să periezi pisica zilnic, poți face asta mai ales când pisica este mai tânără pentru a o obișnui cu acest ritual.

Personalitatea pisicii siameze

Dacă îți dorești să adaugi în familie o pisică siameză trebuie să știi că nevoile ei sunt simple, dar vitale. Această pisică are o personalitate puternică și își dorește să fie mereu în centrul atenției. Atunci când ești acasă, pisica siameză va sta foarte puțin timp de una singură și în general te va urmări peste tot și își va face simțită prezența prin mieunat constant. Această pisică nu reacționează pozitiv dacă este lăsată prea mult singură, așa că dacă nu vei fi acasă în mare parte a zilei trebuie să-i găsești un companion, fie pisică fie câine. Pisica siameză socializează rapid atât cu alte pisici cât și cu câinii și dacă nu are o ocupație cât timp este lăsată singură, se va aventura și va deschide toate ușile dulapurilor și îți va găsi obiectele ascunse de prin casă. Siameza are o memorie foarte bună și de lungă durată, aceasta ținând minte evenimente întâmplate cu câteva săptămâni în urmă. Nu alege această pisică dacă știi că nu vei avea timp să ai grijă de ea și nu ai niciun alt membru al familiei care petrece mai mult timp acasă pe timpul zilei.

Activitatea necesară

Pisica siameză nu are nevoie de o activitate fizică ieșită din comun. Această adoră să se joace și poți să o înveți chiar să îți aducă anumite obiecte, jucării și să joace leapșa. Poți să scoți pisica siameză la plimbare cu ajutorul unei lese de pisici, dar nu o lăsa niciodată să se aventureze singură. Siamezele nu agreează plimbările singuratice și preferă să fie însoțite în orice aventură. Dacă pisica ta iese din casă singură, de cele mai multe ori aceasta își amintește cu ușurință drumul spre casă. Multe pisici siameze încearcă să iasă din casă pentru a explora cât mai mult împrejurimile și pentru a-și pune simțurile la încercare, dar încearcă să-i fii alături dacă se întâmple să se aventureze înafara apartamentului sau casei.

Tipuri de pisici siameze

În funcție de nuanțele blănii, pisicile siameze pot arăta diferit.

Pisica siameză albă

În general pisicile siameze se nasc complet albe, iar pe parcurs dobândesc nuanțele specifice de maro și negru care ne ajută să le recunoaștem rasa de la o poștă. Coloratura în nuanțe de maro închis sau deschis este ușor de observat în special în zona nasului, a picioarelor și a cozii pentru că acestea sunt zonele cele mai reci din corpul pisicii. Gena albinismului din sistemul pisicii siameze este combătută de alte gene care acționează doar la anumite temperaturi. Pisica siameză se naște complet albă, deoarece temperatura din pântecele mamei este foarte ridicată și genele culorii nu se activează decât după ce pisica începe să crească. Culoarea poate fi influențată și de temperatura zonei în care trăiesc pisicile, așa că într-o țară mai răcoroasă pisicile siameze preponderent albe pot fi mai des întâlnite. Pisicile siameze albe au, de regulă, câteva puncte în nuanțe foarte slabe de maro în zona feței sau a picioarelor.

Pisica siameză neagră

Pisicile negre care semănă cu cele siameze nu sunt tocmai aceeași rasă, dar sunt rude apropiate. Pisica de rasă Orientală are multe dintre trăsăturile pisicii siameze moderne (forma capului și a urechilor, dar și trăsăturile atletice ale corpului) încă fără petele de culoare maronie sau neagră specifice pisicii siameze tradiționale. Pisica Orientală face parte din categoria de siameze moderne.

Pisica siameză gri

Culorile și nuanțele pe care pisicile siameze le prezintă în extremități pot varia de la maro închis la gri. În primele săptămâni de viață majoritatea simezelor sunt gri în zona feței, a picioarelor și cozii, dar după 3 luni nuanțele devin mai închise, înspre negru. Unele pisici însă își păstrează și la maturitatea nunațele de gri. Pisicile complet gri sunt o rudă a pisicii siameze – pisicile burmeze. Pisicile burmeze au originea la granița între Burma și Thailanda, iar mai apoi au fost împerecheate cu pisicile siameze din America, iar rezultatul îl reprezintă pisicile moderne din rasa burmeză. Această rasă este extrem de similară cu siameza, având aceeași personalitate puternică și arătând același nivel ridicat de devotament față de oameni.

Pisica siameza pui

Puii de pisică siamezi se nasc albi și doar după o perioadă bună încep să arate semne de culoare în zonele tipice pentru pisicile siameze. Puii e pisică siamezi nu au nevoi diferite față de restul puilor de pisică: aceștia trebuie lăsați să se hrănească cu laptele mamei pentru a-și dezvolta sistemul imunitar, iar mai apoi începând cu vârsta de 4 săptămâni începe prima deparazitare internă și externă, urmând ca ulterior să se înceapă schema de vaccinare.

Pisicile siameze sunt periculoase?

Pisicile siameze nu au o personalitate dificilă sau o anumită caracteristică periculoasă. Însă, ca orice pisică, pisicile siameze își dezvoltă personalitatea în funcție de mediul în care trăiesc și în funcție de stăpâni. Pisicile siameze cer multă atenție și sunt foarte curioase, fapt care le poate face mai posesive cu stăpânii lor sau cu unul dintre locuitorii casei. Pisicile pot, în general, să arate semne de agresivitate în cazul în care simt că le este amenințat teritoriul sau dacă nu sunt învățate să socializeze din timp. Pisicile siameze adoră să socializeze cu alte pisici și cu oamenii, dar trebuie să le obișnuiești de mici. În anumite cazuri pisica siameză va fi total opusul personalității generale a acestei rase. Dacă te ocupi de ea și dacă o înveți să fie deschisă la orice eveniment neașteptat din mediul ei pisica nu va fi agresivă și se va bucura de compania oricui.

Ce preț au pisicile siameze?

Dacă îți dorești să cumperi o pisică siameză, vei avea de cheltuit de la 200 la 1000 de lei în funcție de vânzători. Pisicile siameze for fi mai scumpe dacă sunt cumpărate de la un crescător acreditat și experimentat la care ai șansa să găsești cele mai sănătoase și pure exemplare. Persoanele fizice care vând pui de pisică siameză îi vând mai ieftin în cazul în care nu cunosc exact istoricul ambilor părinți. Poți să ai noroc și să găsești pisici siameze date spre adopție, chiar dacă este posibil să nu fie siameze pure.

Poze cu pisici siameze

Surse foto: pixabay.com, unsplash.com

Deparazitarea externă a pisicilor

Chiar dacă pisica ta părăsește rar apartamentul/casa este predispusă la pericol. Poate îți scoți pisica din când în când în parcul din spatele blocului, poate o duci la întâlniri cu alți parteneri de joacă, sau poate o lași să se plimbe prin curte – oricum ar fi, pisica trebuie să primească cele mai bune tratamente antiparazitare externe când vine vorba de prevenirea paraziților.

Cei mai întâlniți paraziți externi

Paraziții externi se hrănesc cu sângele animalului și îi pot transmite prin sânge anumite boli, poate dezvolta o reacție alergică la mușcături, lucru care poate duce la o eventuală boală de piele.

Purici

Pentru că puricii sunt extrem de rezistenți la factori de mediu și se înmulțesc pe tot parcursul anului, aceștia sunt inamicii care așteaptă mereu o ocazie potrivită de atac. Pisicile sunt mai puțin sensibile decât câinii la mușcăturile puricilor, dar suportă foarte greu urmele lăsate de aceștia și pot să manifeste boli de piele care ulterior necesită un tratament complicat și de lungă durată. Puricii se ajută de picioarele din spate pentru a face salturi mari de la un animal gazdă la altul. Mai ales dacă pisica ta intră în contact cu altele, există șanse mari să fie infestată cu purici. Puricii sunt dăunători și pentru om și se înmulțesc rapid în casă. Aceștia pot transmite anumite boli de la animal la om și pot provoca în ambele cazuri reacții alergice la nivelul pielii. Puricii nu se folosesc doar de mușcătură, ci sug sângele pisicii, după care depun ouă, se hrănesc din nou cu sânge și depun ouă iar.

Căpușe

Căpușele sunt periculoase îndeosebi vara. Acestea au nevoie de un climat cald și umed pentru a se înmulți și de obicei își fac veacul în zone verzi, cu iarbă înaltă, în parcuri, păduri, etc. Există mai multe șanse să ieși cu pisica la plimbare în cursul verii, sau să o scoți într-un parc, așa că trebuie să te asiguri că previi apariția acestor paraziți externi. Căpușele se hrănesc cu sângele gazdei și își înfig capul sub pielea animalului. Este recomandat să nu încerci să scoți căpușa, ci să apelezi la ajutorul unui medic veterinar, pentru că riști să lași capul căpușei sub piele, lucru care poate provoca o infecție. Căpușele pot transmite boli pisicii, dacă nu se acționează în timp util la scoaterea acesteia. Căpușele sunt rezistente, așadar, dacă te hotărăști să înlături căpușa chiar tu, ai grijă să nu arunci căpușa la gunoi sau în vasul de toaletă, pentru că nu moare. Cel mai bine ar fi să pui căpușa într-un vas umplut cu alcool sanitar, acoperit, și să o lași acolo câteva minute până moare.

Boli care pot fi transmise pisicilor de către paraziții externi

Orice parazit extern poate provoca anumite boli grave dacă petrece destul de mult timp pe corpul gazdei.

Boala Lyme

La fel ca oamenii și câinii, pisicile pot fi infestate cu boala Lyme prin mușcătura de căpușă. Simptomele includ: oboseală, febră, pierderea poftei de mâncare. Rinichii pisicii și inima pot fi afectate dacă boala nu este tratată.

Citozonoza

Cytauxzoon felix este un virus pe care îl poartă pisicile sălbatice, dar acesta poate fi transmis și la pisicile domestice prin mușcătura de căpușă. Citozonoza poate fi letală și nu se poate trata.

Afecțiuni ale pielii

Reacțiile adverse la mușcăturile puricilor se manifestă prin reacții alergice la nivelul pielii. Și mușcătura de căpușă poate deveni o leziune din momentul în care aceasta se transformă într-o umflătură proeminentă pe care pisica o scarpină în mod repetat.

Cum tratezi și cum previi paraziții externi

Există mai multe soluții la îndemână pentru tratare, dar prevenirea trebuie să fie prioritară. Poți să-ți ajuți cu ușurință pisica să lupte împotriva paraziților și să fie protejată de o eventuală infestare.

Șampoane antiparazitare pentru pisici

Șampoanele  nu sunt cele mai eficiente în combaterea paraziților externi, deoarece pentru a trata o infestație trebuie combinate cu alte metode de tratament. Șampoanele se folosesc pentru a calma pielea pisicii în urma unei iritații sau pentru calmarea mâncărimilor provocate de mușcăturile de purici.

Șampoanele nu au puterea de a distruge ouăle paraziților externi, astfel că, în cazul puricilor, vor muri doar specimenele adulte din blana pisicii. Un alt motiv pentru care șamponul nu este soluția numărul unu este relația complicată pe care pisicile o au cu apa și băile.

Pudra antiparazitară pentru pisici

Pudra poate fi aplicată mai ușor pe pielea și blana pisicii. Aplicarea pudrei poate fi soluția alternativă când pisica nu este încântată de o baie. Nu apar nici reacții adverse.

Spray antiparazitar pentru pisici

Spray-urile sunt eficiente rapid și de aceea sunt printre cele mai bune metode de tratare a paraziților externi. Acesta este eficient pe o perioada de până la o lună după aplicare. Unul dintre obstacolele care pot fi întâlnite dacă alegi să folosești spray-ul antiparazitar este reacția pisicii. Multe pisici reacționează violent la aplicarea spray-ului, se agită și pot chiar să atace.

Mai mult, după aplicarea spray-ului ele sunt tentate să lingă substanța de pe piele și se pot îmbolnăvi. Spray-urile antiparazitare nu conțin substanțe toxice, dar dacă pisica își linge pielea poate vomita și saliva excesiv. Dacă știi că pisica ta se simte confortabil cu această metodă monitorizează-o după și nu o lăsa să-și lingă pielea sau blana.

Zgarda antiparazitară pentru pisici

Zgarda antiparazitare este considerată de mulți oameni cea mai bună metodă de prevenire a paraziților externi în cazul pisicilor. În special pentru o pisică domestică, care nu iese niciodată sau foarte rar din casă, zgarda este, într-adevăr, o soluție eficientă. Zgarda antiparazitară nu are un efect foarte puternic, deci în cazul unei infestații masive, zgarda nu va face față și pisica rămâne predispusă la atacul paraziților.

Pentru eficiență zgarda trebuie combinată și cu alte metode de tratament, mai ales în cazul pisicilor care petrec mult timp afară. Trebuie să ții cont că în cazul pisicilor obișnuite să exploreze și să se joace în aer liber, zgarda se poate agăța de garduri sau crengi, așa că e de preferat să încerci alte metode de protecție. Există însă și anumite zgărzi antiparazitare care au un sistem de rupere în cazul în care rămân agățate.  

Pipeta antiparazitară

Soluțiile aplicate cu pipeta provoacă cele mai puține bătăi de cap și pentru tine și pentru pisică. Pentru că multe pisici nu suportă băile, spray-urile și nici chiar zgărzile, pipeta nu îi va da bătăi de cap nici pisicii și nici ție. Aplicată direct pe pielea pisicii, această soluție este eficientă pe o perioadă de până la 4 săptămâni.

Soluția se aplică prin câteva picături în spatele capului sau la ceafa pisicii, pentru ca aceasta să nu aibă acces să lingă zona tratată. Există și tipuri de soluții care acționează și împotriva paraziților interni odată ce substanța este absorbită prin piele până în sânge. În multe cazuri, paraziții vor fi expuși substanței active doar după ce încep hrănirea cu sângele pisicii.

Bravecto, Advocate și Broadline oferă soluții eficiente de tip spot-on pentru deparazitarea externă a pisicilor și sunt eficiente și pentru tratamentul infestațiilor cu purici, dar și în cazul unor infestații mixte, cu mai multe tipuri de paraziți. Se administrează la recomandarea medicului veterinar, în funcție de greutatea, talia și vârsta animalului.

Nu folosi niciodată produse destinate câinilor la pisici! Din cauza substanțelor diferite folosite pentru fiecare animal, aplicarea produselor greșite poate să le fie letală pisicilor.

Ce preț au soluțiile antiparazitare pentru pisici

Prețurile pot varia în funcție de greutatea pisicii și brand. Pipetele antiparazitare se găsesc la prețuri între 20 – 80 de lei și zgărzile antiparazitare între 50 – 100 de lei.

Deparazitarea externă la puii de pisică

În cazul puilor foarte mici este recomandat să apelezi la sfatul medicului veterinar înainte să achiziționezi o soluție antiparazitară. Medicul te va putea îndruma sau va putea aplica chiar el un tratament local care să nu fie dăunător. În cazul în care puiul de pisică este încă alăptat de mamă, e posibil ca puricii să fie transmiși de mamă, situație în care și ea va trebui să urmeze un tratament antiparazitar. Puii de pisică sunt foarte sensibili, așa că ține cont de sfatul specialistului!

Urmărește cu atenție orice schimbare în comportamentul pisicii tale, de la scărpinat intens, la oboseală și pierderea poftei de mâncare, dar mai ales, verifică blana acesteia regulat și folosește metode de prevenire a infestației cu paraziți externi, pentru a nu ajunge în situații neplăcute. Ajută-ți pisica să se bucure de viață prin atenție maximă la nevoile ei și contactează medicul veterinar oricând ai o suspiciune. Controalele regulate sunt esențiale pentru a ști cum să-i oferi pisicii tale tot ce-i mai bun.

Remedii naturiste pentru puricii de pisică

Dacă îți dorești să tratezi pisica prin substante naturale și remedii DIY, ai la dispoziție chiar ingrediente pe care le folosești acasă în fiecare zi.

Oțet de mere

Amestecă oțetul cu două părți de apă și aplică substanța obținută pe blana și pielea pisicii cu ajutorul unei sticle cu pulverizator curată. Nu te aștepta ca puricii să dispară după prima aplicare, ci folosește acest remediu naturist de mai multe ori dacă pisica îl agrează.

Lămâi

Acidul citric este un bun remediu împotriva puricilor. Substanța pe care o poți aplica pe blana pisicii se prepară din două lămâi tăiate în jumătăți și fierte. Lasă apa să se răcească și apoi aplic-o pe blana pisicii. Atenție la zona ochilor și la orice reacție a pielii pisicii. Dacă observi zone care se irită, întrerupe tratamentul. Poți aplica această substanță și cu ajutorul unui piaptăn înmuiat cu care să netezești blana pisicii.

Lavandă

Uleiul esențial de lavandă diluat în apă sau lavanda pusă la infuzie în apă îți pot salva pisica de temuții purici și de iritațiile lăsate de mușcăturile lor. Pentru a aplica substanța rezultată, folosește aceeași tehnică de pulverizare.

Mușețel

Pielea iritată în urma mușcăturilor de purici poate fi calmată cu ingredientul minune – mușețelul. Ceaiul de mușețel făcut prin infuzie poate fi aplicat, odată ce se răcește, pe pielea și blana pisicii. Repetă aplicarea de câte ori este nevoie până observi îmbunătățiri.

Deparazitare internă

Dacă ai un nou membru în familie, sau dacă ai deja un companion adult, trebuie să te gândești la problemele pe care le provoacă paraziții interni pisicii tale. Deși pare ceva specific puilor, paraziții interni pot apărea și la un animal matur. Pisica poate contracta acești paraziți intestinali prin pământul în care se joacă dacă este plimbată, de pe labele de care se pot prinde ouăle paraziților interni etc.

Cel mai bine e să fii cu ochii în patru pentru orice schimbare care poate fi datorată acestor paraziți interni și să fii informat în legătură cu simptomele și metodele de tratament antiparazitar intern.

Ce sunt paraziții intestinali?

Paraziții intestinali sunt o cauză comună în îmbolnăvirea pisicii și trebuie tratați cu seriozitate la fel de mare ca și paraziții externi (căpușe, purici). Câinii și pisicile pot contracta paraziți intestinali de la mamă, înainte de naștere, din pământul care conține ouă ale paraziților și chiar și de la mușcăturile puricilor, care eliberează larvele paraziților interni în sângele animalului.

Tipuri des întâlnite de paraziți intestinali:

• viermi inelați
• viermi bici
• viermi cu cârlig
• viermi lați
• protozoare

Care sunt simptomele infestării cu paraziți intestinali la pisici?

Pisicile adulte nu arată întotdeauna simptome evidente, de aceea este recomandat să îi faci analize regulat. Pisicile mici și foarte mici arată anumite simptome în cazul infestării cu paraziți intestinali:

• pierderea în greutate
• vărsături
• diaree
• lipsa poftei de mâncare sau apetit crescut
• mucoase palide
• abdomen destins

În cazurile grave de infestare cu paraziți intestinali, pisicile pot dezvolta afecțiuni ale ficatului și plămânilor. Printr-un examen coproparazitologic (analiză de scaun) doctorul veterinar va constata dacă pisica ta are într-adevăr nevoie de un tratament împotriva unui anumit tip de parazit intestinal.

Despre tipurile de paraziți interni

Există mai multe tipuri de paraziți care afectează organismul pisicilor:

Viermi inelați (rotunzi)

Pisicile pot ingera parazitul sau ouăle acestuia când își toaletează blana sau când sapă în pământ și intră în contact cu larvele viermilor rotunzi. Pisicile se mai pot infesta dacă vânează șoareci sau păsări care poartă ouăle viermilor rotunzi. Mulți pui de pisică se nasc cu paraziți intestinali transmiși de la mamă, așadar un control și analize la cabinetul veterinar sunt esențiale după nașterea puiului de pisică. Viermii inelați au o lungime de 5-10 cm și pot fi eliminași de pisică prin vomă sau scaun.

Viermii lați

Pisicilie pot intra în contact cu ei prin ingerarea de fecale care conțin acest parazit, larve și prin ingerarea puricilor infestați. Dipylidium caninum și Taenia taenifomis sunt cele mai întâlnite tipuri de viermi lați atât la cîini, cât și la pisici. Viermii au până la 30 cm lungime, iar prin fecale se elimină părți din aceștia, fiind destul de ușor de identificat în zona culcușului pisicii (formă de bob de orez). Pisicile și câinii se pot infesta cu acești viermi și prin ingerarea țânțarilor infectați cu larvele acestui parazit. Alt tip de vierme lat care mai poate fi întâlnit la pisici este Echinococcus multiocularis, care are dimensiuni mai mici – între 3-6 cm.

Protozoarele

Giardia este principalul parazit intestinal din categoria protozoarelor cu care poate intra în contact pisicile, în special cele care trăiesc în sălbăticie. Forma activă a parazitului trăiește în intestin, iar cea inactivă trăiește înafara gazdei, acoperită de o carcasă tare. Infestarea la animale se întâmplă odată cu ingerarea acestei carcase și poate induce simptome precum vomă și diaree. Acest parazit afectează și oamenii la nivel intestinal și cauzează diaree. Nu există un tratament special pentru această boală cauzată de parazit în cazul pisicilor, iar acestea trebuie să treabă prin tratamente cu diferite antibiotice care pot avea reacții adverse serioase.

Cum se face deparazitarea internă la pisici?

Pisicile trebuie examinate de medicul veterinar înainte de a li-i se pune un diagnostic. Prin examenul coproparazitologic (analiza de scaun) doctorul poate determina dacă și cu ce fel de parazit intestinal este infestată pisica. Mai apoi, tot doctorul stabilește metoda de tratament specifică parazitului pe care îl are pisica. Deparazitarea se va repeta de-a lungul unei perioade stabilite de medicul veterinar.

Pisicile gestante se deparazitează în general după cea de-a 3-a săptămână de gestație și deparazitarea se va repeta după fiecare trei săptămâni. Aceste metode sunt stabilite tot de medicul veterinar pentru fiecare caz în parte. Puii de pisică se pot deparazita începând cu a doua săptămână de viață.

Deparazitarea internă a pisicilor se poate face cu soluții de tip spot on, sau, pe cale orală, cu tablete și comprimate masticabile. ThePetClub pune la dipoziția stăpânilor de pisici o varietate de produse pentru deparazitare internă. Cestal, Dehinel, Milbemax, Milprazon, Bravecto sau Milprazon sunt doar o parte dintre soluțiile la care poți apela pentru a scăpa și preveni paraziții interni.

Cel mai important de știut este că trebuie să ții cont de momentul în care animalul poate fi deparazitat și să apelezi la medicul veterinar, pentru a stabili un plan de deparazitare/analize/vaccinuri și alte vizite medicale. Pentru orice întrebări legate de posibile infestări, tratamente sau reacții adverse, medicul specialist este cel mai în măsură să îți ofere suportul de care ai nevoie în a-l ajuta pe companionul tău să crească sănătos și lipsit de griji.

Surse foto: unsplash.com

Cum se îngrijește puiul de pisică

E bine de știut că puii de pisică învață multe de la mama lor în primele săptămâni de viață și au nevoie de laptele acesteia pentru a se dezvolta corespunzător. Nu despărți puii de mamă prea devreme, oricât de mult îți dorești să îi ai în familie.

Puii de pisică orfani

În cazul unor pui adoptați care sunt găsiți fără mamă trebuie să le acorzi un spațiu special într-o cameră unde se pot retrage atunci când sunt speriați. Este recomandat să pui lângă culcușul lor un ceas care ticăie într-o păturică, pentru că acesta va imita sunetul inimii mamei și pisoiul se va simți în siguranță. De asemenea, o sticlă cu apă caldă în pătuțul puiului va imita căldura corporală a mamei lui. Puii de pisică foarte tineri nu trebuie izolați de zgomote mai puternice sau oameni, pentru că trebuie să învețe să socializeze. Încă din primele momente în care adopți puiul de pisică, fă o programare la medicul veterinar pentru a afla dacă este infectat sau nu cu anumiți viruși. Deparazitarea internă și externă va începe destul de devreme la puii într-o condiție fizică normală. Nu uita că există mai multe boli care pot fi transmise de pisica mamă, mai ales în cazul puilor născuți în sălbăticie. Dacă găsești un pui de pisică nou născut și singur va trebuie să ceri sfatul medicului veterinar cu privire la modul de hrănire și ce alimnete poți să-i dai micuțului. De obicei se recomandă laptele praf, pentru că laptele de vaci sau capră nu este tolerat de majoritatea pisicilor. Dacă ai posibilitatea să găsești o pisică adult care alăptează s-ar putea să-l accepte și pe puiul găsit de tine și să-l alăpteze.

Vaccinarea puiului de pisică

În jurul vârstei de 8 săptămâni puiul de pisică trebuie imunizat împotriva bolilor care apar cel mai des la pisici. Medicul veterinar se va ocupa de schema de vaccinare a micuțului și te va sfătui în legătură cu toate demersurile necesare. Vaccinul va fi administrat în două doze la distanță de 3 săptămâni și mai apoi va fi administrat anual.

Deparazitarea puiului de pisică

Puiul de pisică trebuie deparazitat obligatoriu înainte de fiecare vaccinare.

Toaletarea puiului de pisică

Învață puiul cu sesiunile de periaj încă de mic, pentru că altfel riști să dezvolte o reacție negativă când vei încerca să-l periezi la maturitate. În special perioadele în care îi cade blana mai mult, îți vor da de cap dacă pisica nu este învățată cu periajul. O pisică cu blană lungă trebuie periată mai des, chiar zilnic, decât o pisică cu blană scurtă care poate fi periată o dată pe săptămână. Puiul de pisică trebuie obișnuit și cu masajul care îi stimulează circulația sângelui și îl va ajuta să aibă o blană sănătoasă pe termen lung. Pisicile care trăiesc afară năpârlesc de două ori pe an, dar cele de apartament năpârlesc pe tot parcursul anului din cauza temperaturii constante din casă. Perierea o dată pe săptămână a puiul de pisică este suficientă.

Tăierea unghiilor este și ea necesară ori de câte ori se observă nevoia și puiul de pisică trebuie obișnuit cu acest obicei. Îmbăierea pisicilor se face însă rar, doar când apare o nevoie excepțională, pentru că acestea se curăță constant și nu sunt nici foarte prietenoase cu apa.

Hrănirea puilor de pisică

Pisica este considerată pui până la vârsta de un an și în această perioadă trebuie să i se ofere hrană de pisici plină de suplimentele minerale și de vitamine necesare unei creșteri sănătoase.

Ce mănâncă puiul de pisică

Puiul va fi alăptat de mamă până în jurul vârstei de 2 luni, iar mai apoi trebui să i se ofere mâncare umedă pentru pui. Mâncarea uscată din comerț trebuie introdusă mai târziu și treptat în dietă pentru că acesta își ia și doza de lichide din mâncarea umedă. Este important să diversifici dieta puiului de pisică încă de mic. Poți schimba brand-ul sau felul de carne în cazul mâncării din comerț și poți să-i prepari chiar tu carne fiartă de pui pe care să i-o oferi din când în când. O dietă fără schimbări va plictisi pisica.

Cât mănâncă un pui de pisică

Puiul de pisică mănâncă mai des decât adulții, așa că va avea nevoie să-l hrănești de 4 ori pe zi între 4 și 8 săptămâni de viață. De la 3 la 6 luni va avea nevoie de 3 mese pe zi, iar apoi doar de 2 ori pe zi.

Hrana pui pisică 1 lună

După vârsta de o lună puiul de pisică ar putea mânca hrană solidă, însă nu hrană uscată. Este recomandat să începi cu hrana umedă pentru că puiul de pisică nu poate mesteca încă hrana solidă uscată. Cumpără mâncare special pentru pui de pisică pentru că aceasta are mai multe calorii și o doză mai mare de vitamine decât mâncarea pisicilor adulte. Puiul are nevoie de o cantitate de 3 ori mai mare de nutrienți pentru a-și dezvolta organismul și oasele față de o pisică adultă. Alege mâncarea umedă pentru pui de pisici din comerț de calitate, chiar dacă prețul acesteia este unul mai ridicat, puiul de pisică are nevoie de tot ce-i mai bun pentru o stare de sănătate perfectă.

Hrana pisici sterilizate

Sterilizarea pisicii nu ajută doar în cazul în care nu-ți dorești ca aceasta să fete sau să aibă de a face cu sarcini nedorite (mai ales în cazul pisicilor care se plimbă în aer liber). Sterilizatea pisicii o salvează de anumite boli care pot apărea în timp precum infecțiile uterine, cancer mamar, sau leucemie. Pentru o protecție cât mai ridicată este recomandat ca pisicile să fie sterilizate de la vârsta de 4-6 luni când pisica este considerată pui și nu a atins maturitatea sexuală. Creșterea în greutate este asociată cu sterilizarea din cauza schimbărilor hormonale, așa că pisica ta va avea nevoie de o dietă specială. Mâncarea pentru pisici sterilizate se găsește în comerț și este la fel de comună ca cea pentru pisicile nesterilizate. Mâncarea pentru pisici sterilizate este concepută și pentru a proteja anumite organe care ar putea fi afectate de sterilizare, cum ar fi tractul urinar.

Lapte pentru puiul de pisica

În ciudat informațiilor cu care suntem obișnuiți, nu este un secret faptul că majoritatea pisicilor au intoleranță la laptele de vacă. Singurul lapte cu adevărat nutritiv pentru pisici este cel de la mamă. În cazul în care ai în grijă sau adopți un pui de pisică separat de mama sa încă din perioada când ar trebui alăptat, există soluții similare cu laptele praf pentru copii cu care poți hrăni puiul. Alăptarea se va face cu ajutorul unei sticle cu biberon, la fel ca în cazul bebelușilor.

Nu este recomandat să hrănești puiul de pisică cu lapte praf de copii, pentru că acesta conține lapte de vacă și lactoză care îi vor provoca reacții adverse puiului și nu îi vor oferi valorile nutriționale de care are nevoie. Doar în cazul unei urgențe, când nu mai ai timp să faci rost de lapte special pentru pui de pisică, poți folosi laptele praf pentru copii pentru a-l ajuta pe micuț să reziste. În aceste cazuri speciale ai grijă să prepari laptele de 2 ori mai puternic decât rețeta recomandată pentru bebeluși. Recomandare medicului veterinar sau a magazinelor de specialitate va salva viața puiului de pisică.

Informează-te cu privire la toate aspectele esențiale în creșterea puiului de pisică, dar cere și ajutorul medicului veterinar când ai dubii. Fă o vizită la medic înainte de a lua acasă puiul de pisică pentru a-i face un control și a afla care sunt pașii următori în ceea ce privește deparazitările și vaccinarea. O dietă echilibrată și variată împreună cu o grămadă de atenție și joacă îi vor asigura puiului tău de pisică o viață perfectă în sânul familiei tale.

Surse foto: unsplash.com, pixabay.com