Ce este scabia sau râia și cum o recunoști la pisici

Râia sau scabia, așa cum mai este cunoscută, este o afecțiune a pielii care este provocată de un parazit extern, mai precis un acarian – Sarcoptes scabiei. Odată ajuns pe corpul pisicii, acest parazit începe pur și simplu să sape galerii în piele, provocând astfel mâncărimi violente, iritații și chiar infecții.

Infestația cu râie poate fi recunoscută destul de ușor, pentru că la nivelul pielii apar pete roșii și inflamații, cruste, iar blănița începe să se rărească. De asemenea, pisica va începe să se scarpine mai des și mai violent în zonele afectate.

Deși se poate manifesta la nivelul întregului corp, râia apare cu preponderență la urechi, articulațiile picioarelor, coadă, zona ochilor și a nasului.  

Simptomele infestației cu râie la pisici

La început, pe piele apar pete roșii, astfel că în fază incipientă râia poate fi trecută cu vederea sau poate fi confundată cu o banală iritație. Însă, după câteva zile, încep să apară simptomele specifice care sunt:

• erupțiile cutanate;
• zgârieturi provocate de scărpinare;
• cruste;
• infecții locale;
• stări de agitație;
• căderea părului.

Cum se ia râia?

Răspândirea râiei se realizează, în principal, prin contactul direct cu un animal deja bolnav. O simplă atingere este suficientă pentru ca parazitul să ajungă pe corpul pisicii sănătoase. Odată ajuns aici, începe să acționeze, însă primele efecte pot apărea destul de târziu, chiar și după câteva săptămâni. Prin urmare, dacă ai observat că felina ta a intrat în contact cu un animal bolnav, este recomandat să iei măsuri din timp.

Deși se întâmplă în cazuri rare, râia poate fi luată și din vegetație, alte spații deschise, sau din locuri în care există mai multe animale, cum ar fi adăposturile. Parazitul care provoacă râia rămâne în viață între 2 și 4 săptămâni în medie, astfel că se poate întâmpla ca pisica ta să se îmbolnăvească, chiar dacă contactul direct cu un animal infestat a fost exclus.

Râia la pisici se transmite la om?

Chiar la începutul acestui material am spus că râia este foarte contagioasă și se transmite ușor de la o pisică la alta, dar și de la pisică la om. Dacă ai o felină bolnavă, este necesar să utilizezi mănuși atunci când o tratezi și pentru orice alt contact, să igienizezi des spațiul în care stă și să limitezi interacțiunea cu ea. Ideal ar fi să-i amenajezi un spațiu separat, dacă este posibil.

Scabia se poate transmite chiar și în perioada de tratament, astfel că toate măsurile de precauție trebuie respectate câteva săptămâni, în funcție și de recomandarea veterinarului.

Cauzele apariției scabiei la pisici

Principala cauză a apariției scabiei este contactul cu animale care au deja afecțiunea. Acarienii care stau la baza ei se deplasează cu o rapiditate uimitoare de la un animal la altul, astfel că o expunere limitată este suficientă pentru transmitere. 

De asemenea, felina se poate îmbolnăvi dacă are acces în locuri în care a stat un animal bolnav.

În general, condițiile precare de igienă favorizează apariția râiei.

Cum se diagnostichează râia la pisici

Așa cum am mai spus, în faza ei de început scabia are manifestări care pot fi confundate cu o iritație banală a pielii. Ulterior, când apar crustele și părul începe să cadă, boala este adesea confundată cu o alergie.

Veterinarul este singurul în măsură să stabilească un diagnostic corect, după efectuarea unor teste specifice care pot implica și o analiză de laborator.

Pentru a evita formele avansate, în care râia se extinde pe tot corpul, este bine să acționezi din timp dacă observi că o roșeață sau o iritație persistă mai multe zile la rând.

Cum tratăm eficient râia la pisici

După stabilirea diagnosticului, medicul veterinar poate recomanda mai multe tipuri de tratamente împotriva râiei, care pot include pipete spot-on, unguente, tablete, chiar antibiotice, dacă a constatat infecții locale și șampoane pentru calmarea mâncărimilor. 

O componentă foarte importantă a tratamentului este igiena susținută, iar asta înseamnă că veterinarul poate recomanda să-i faci băi frecvente, de 2-3 ori pe săptămână. Este foarte important să utilizezi un șampon care să-i curețe eficient iritațiile și să-i calmeze mâncărimile, iar în acest sens îți recomandăm VFA Hot Spot, care calmează mâncărimile și are un efect analgezic și antiinflamator rapid, fiind ideal pentru utilizarea în cazul pisicilor care au râie. 

Pipetele antiparazitare de tip spot-on sunt, în general, utilizate pentru eliminarea puricilor și a căpușelor, însă există mai multe sortimente eficiente în îndepărtarea acarianului care stă la baza râiei. Pipeta Stronghold, cu selamectină, are efect împotriva puricilor, dar și a parazitului care provoacă râia. În plus, este recomandată și pentru îndepărtarea paraziților interni cum ar fi viermii intestinali, pulmonari și cardiaci. 

Pentru calmarea mâncărimilor provocate de râie poți să utilizezi suplimentar, pe lângă tratamentul recomandat de veterinar, și o spumă care asigură o curățare profundă și igienizarea pielii.

Cum am mai spus, veterinarul este cel care prescrie tratamentul, în funcție de stadiu bolii. Este foarte important să respecți schema de tratament și durata, chiar dacă la un moment dat observi că iritațiile s-au calmat. De regulă, un tratament pentru râie durează între 4 și 6 săptămâni.

În tot acest interval este necesar să igienizezi constant spațiul în care stă pisica și să limitezi contactul cu ea. 

Cum prevenim infestația pisicii cu râie

Deparazitarea externă constantă cu un produs eficient și împotriva acarienilor care produc râia este cea mai eficientă metodă de prevenire a acestei boli neplăcute, care creează atât de multe complicații. 

Pipeta Chanhold, spre exemplu, este un produs de acest gen, care este eficient și împotriva puricilor, dar și a unor paraziți interni.

Produsul poate fi utilizat și în cazul câinilor.

De asemenea, igiena constantă a animalului de companie este importantă în prevenirea acestei afecțiuni, dar și limitarea contactului cu cele care au deja boala. 

Rase de pisici predispuse la scabie

Contrar a unor percepții potrivit cărora rasele de pisici cu blana scurtă ar fi mai predispuse la scabie, studiile au demonstrat că este o teorie greșită. Toate animalele – indiferent de rasă sau lungimea părului – sunt la fel de expuse acestui parazit.

De asemenea, pisicile cu o igienă precară sau prost alimentate sunt mai vulnerabile în fața parazitului care stă la baza acestei afecțiuni.

Concluzia este că deparazitarea externă, igiena și un stil de viață sănătos limitează riscul în fața acestei boli. Dacă pisica ta are râie, este important să te adresezi veterinarului și să respecți tratamentul prescris. De asemenea, râia de la pisică se transmite la om și din acest motiv trebuie să îți iei și tu măsuri de precauție.

Foto: The Pet Club, Pexels

Epi-Otic și Posatex sunt soluții pentru tratarea otitei la câini și pisici, iar în cele ce urmează îți vom spune care sunt beneficiile lor și cum acționează fiecare în parte. Este, însă, necesar să te adresezi medicului veterinar dacă observi simptomele otitei la animalul tău de companie, pentru că doar specialistul poate determina exact stadiul bolii și poate prescrie un tratament corespunzător.

Ce este și care sunt simptomele otitei la câini și pisici

Otita este o inflamație cronică a canalului urechii și poate fi externă, medie și, mai rar, internă. Afecțiunea este tot mai serioasă, pe măsură ce înaintează pe canalul urechii.

La puii de câine și pisică, otita externă este cauzată, în general, de paraziți și se manifestă prin mâncărimi și modificări ale secretiei auriculare. La animalele adulte, otita poate avea mai multe cauze, însă cea mai frecventă este sensibilitatea la diferiți alergeni din mediu și alimentație. Apariția afecțiunii mai poate fi provocată de o serie de medicamente, de transpirație, de apa intrată în ureche în timpul băilor, de prezența unor substanțe sau corpuri străine (șampon, praf), de curenții de aer sau de boli autoimune.

La câini, afecțiunea este favorizată și de conformația anatomică a urechii, canalul auditiv fiind lung, în formă de „L”.

Afecțiunea poate fi depistată timpuriu, pentru că are simptome vizibile. În primul rând, urechea se va inflama și înroși. De asemenea, animalul de companie cu otită va avea tendința de a se scărpina des și destul de agresiv la urechi, își va scutura des capul, iar secrețiile urechii își vor schimba culoarea și vor avea un miros neplăcut.

În situațiile în care afecțiunea se agravează, câinele sau pisica va avea schimbări de comportament, își va pierde pofta de mâncare și chiar va avea vărsături.

Epi-Otic vs. Posatex. Cum tratăm otita la animalele de companie

Netratată, otita duce la complicații neplăcute și periculoase. Epi-Otic și Posatex previn și tratează otitele, însă recomandarea veterinarului este necesară, pentru că doar el este în măsură să determine stadiul bolii și să stabilească un tratament țintit.

Tratamentul otitei

Vindecarea otitei pornește de la tratarea cauzelor și a complicațiilor. Poate fi necesară înlăturarea unui corp străin de la care a pornit totul, apoi, dacă este cazul, vor fi administrate medicamente pentru calmarea durerilor și chiar antibiotice pentru infecții.

Epi-Otic vs. Posatex pentru otita la câini și pisici? În cele ce urmează îți vom spune cum acționează cele două soluții și poți stabili care este cea potrivită pentru animalul tău de companie.

Cum ajuta Epi-Otic în tratarea otitei 

Epi-Otic este o soluție otică pe care câinii și pisicile o tolerează foarte bine și care ajută la prevenirea și tratamentul otitelor externe. Soluția are proprietăți de curățare excelente. Astfel, acidul salicilic asociat cu docusatul de sodiu permite o eliminare a depozitelor celulare și a excesului de cerumen din canalul urechii, în timp ce alte ingrediente restabilesc echilibrul microbian.

Epi-Otic se utilizează, de 2-3 ori pe săptămână, pentru prevenirea otitei, dacă animalul tău de companie este predispus la această afecțiune, dar și înaintea tratamentului propriu-zis al otitelor purulente.

 Cum ajuta Posatex în tratarea otitei

Posatex conține trei substanțe active – orbifloxacin, monohidrat de furoat de mometazonă și posaconazol – și se utilizează pentru tratarea episoadelor acute sau recurente de otită externă la câini și pisici.

Aceste picături se administrează o dată pe zi, timp de șapte zile, iar numărul de picături variază în funcție de greutatea animalului de companie. Partea internă a urechii trebuie curățată și uscată înainte de tratamentul cu Posatex.

Două dintre substanțele active din Posatex, orbifloxacin și posaconazol, acționează împotriva cauzei infecției, în timp ce a treia, monohidrat de furoat de mometazonă, acționează asupra inflamației.

Orbifloxacin este un antibiotic care aparține grupei fluorochinolonelor. Acționează prin blocarea unei enzime denumite „ADN giraza”, care este importantă pentru că nu permite bacteriilor să facă copii ale ADN-ului. Prin blocarea „ADN giraza”, orbifloxacin împiedică bacteriile să producă ADN și proteine și să se dezvolte, conducând astfel la moartea bacteriilor.

Posaconazol este un antifungic care aparține grupei triazole. Acesta acționează prin prevenirea formării de ergosterol, care reprezintă o parte importantă a peretelui celulelor micotice. Fără ergosterol, ciuperca este distrusă sau răspândirea ei este împiedicată.

Monohidratul de furoat de mometazonă este un steroid, un tip de substanță care ajută la reducerea inflamației.

Epi-Otic vs. Posatex, care este mai bună pentru tratarea otitei la câini și pisici? Noi îți spunem că ambele. În timp ce prima dintre ele are un rol de prevenire și este ideală pentru curățarea urechii înaintea administrării tratamentului propriu-zis, cea de-a doua conține substanțe active care înlătura infecția și inflamația. Este important ca aceste două medicamente să fie administrate la recomandarea veterinarului, care este singurul în măsură să stabilească stadiul bolii și tratamentul potrivit.

Foto: The Pet Club, Unsplash

Ce este micoza

Micozele – boli infecțioase de piele – sunt provocate de niște ciuperci și apar cu precădere la pisicile cu vârstă înaintată sau cu sistem imunitar slăbit din cauza unei afecțiuni sau a alimentației necorespunzătoare. Și puii sunt expuși în prima perioadă de viață, pentru că mecanismele naturale de apărare sunt în formare. Micozele se transmit cu ușurință de la un animal deja afectat, pot fi provocate de paraziții externi (purici, căpușe, păduchi), dar pot fi luate și dintr-un loc contaminat anterior de o pisică bolnavă. 

Pisica va fi afectată destul de mult de această boală. Pielea, blana și chiar unghiile vor avea de suferit, iar mâncărimile permanente îi vor creea un disconfort major.

Care sunt simptomele micozei de la pisici

Micoza are simptome care pot fi identificate cu ușurință. Din cauza apariției bolii, pisica începe să se scarpine mai des din cauza mâncărimilor intense pe care le simte. Treptat apar umflături de culoare roșie și cruste, mai ales în zona urechilor, la față și picioare, apoi părul începe să cadă. 

Și unghiile sunt afectate, însă este o consecință indirectă a bolii. Scărpinându-se mai des, unghiile pisicii se usucă și se deformează, însă se ajunge în această situație dacă afecțiunea persistă și nu este tratată.

Și pisicile de vârstă medie și cu sistem imunitar bun pot dobândi boala, însă în cazul lor organismul luptă cu infecția și trece de la sine, fără un tratament specific. Însă, dacă ai o pisică în această situație, asigură-te că igiena ei este corespunzătoare și fă-i o baie cu produse de îngrijire speciale pentru piele și blană.

Șamponul Clorexyderm are acțiune antimicotică și este recomandat pentru pisici, dar și câini, cu afecțiuni ale pielii.

Cum se diagnostichează micoza

Micoza la pisici poate avea manifestări diverse, care de multe ori pot fi confundate cu simptomele altor boli de piele. Pentru stabilirea unui tratament corect este necesar să mergi cu pisica la veterinar, care îi va face teste specifice pentru confirmarea diagnosticului și pentru excluderea altor afecțiuni. Veterinarul va analiza leziunile cu o lampa specială, denumită lampa lui Wood. În cazul în care sunt micoze, leziunile vor apărea colorate în verde. 

Testele mai pot include culturi fungice, biopsia sau examinarea microscopică a pielii și firului de păr. Aceste teste sunt necesare pentru că micozele sunt provocate de mai multe tipuri de ciuperci, iar tratamentul trebuie să fie țintit.

Tratamentul micozei la pisici

În funcție de stadiul bolii, micoza la pisici se poate trata local, cu unguente prescrise de medic, dar și cu antibiotice administrate pe cale orală, dacă boala este avansată. 

În afara tratamentului propriu-zis, este necesar să mai iei câteva măsuri suplimentare. În primul rând, pisica bolnavă trebuie separată de alte animale, iar locul în care stă trebuie curățat și dezinfectat temeinic. 

Poate cea mai importantă etapă a tratamentului este igiena pisicii. În afara șamponului special antimicotic amintit mai sus, poți folosi un spray cu o spumă care purifică pielea infectată. Dermoscent Pyoclean Mousse are ingrediente active naturale, cu proprietăți antimicrobiene, și este eficient și în cazul câinilor cu aceeași problemă.

De asemenea, sprayul VetExpert Hot Spot este recomandat pentru tratamentul leziunilor locale ale pielii, care poate fi folosit în completarea tratamentului medicamentos.

Cum previi apariția micozelor

Igiena locului în care trăiește pisica este foarte importantă pentru prevenirea micozelor. Iar dacă pisica ta este un pui – foarte vulnerabil în fața acestor infecții – trebuie să ții cont și mai mult de acest aspect. În cazul în care pisica ta a intrat  în contact cu un animal infectat, spal-o și dezinfecteaz-o, așa cum trebuie să procedezi și cu suprafețele cu care a intrat în contact acel animal și de care s-ar putea atinge animalul tău de companie.

Așa cum spuneam la început, boala apare pe un fond imunitar scăzut, așa că asigură-te că îi fortifici sănătatea și printr-o alimentație corectă.

Se poate lua micoza de la pisici?

Micoza este una din puținele afecțiuni pe care oamenii le pot lua de la animale, inclusiv de la pisici. Din acest motiv, este necesar să-ți iei măsuri de precauție dacă pisica ta este bolnavă. Folosește mănuși chirurgicale atunci când o speli sau îi aplici tratamentul, dezinfectează-te temeinic după această operațiune și limitează-i accesul în spațiul tău până la vindecare, perioadă care poate varia foarte mult, în funcție de stadiul bolii.

Ceea ce trebuie să reții este că micoza la pisici este o afecțiune neplăcută și destul de serioasă, dar care se poate trata cu succes. Pisicile care trăiesc într-un loc curat și care sunt hrănite bine vor avea un sistem imunitar puternic și vor fi mai puțin expuse în fața riscului bolii.

Foto: The Pet Club, Pexels

Strănutul la pisici, însoțit și de curgerea ochilor, poate indica o alergie sau chiar răceală, dar motivele sunt mai variate, iar în cele ce urmează o să-ți spunem care sunt cauzele, ce trebuie să faci în fiecare situație și, cel mai important, când trebuie să apelezi la un veterinar.

De ce strănută pisica și îi curg ochii. Care sunt posibilele cauze

În cele ce urmează vom enumera cauzele strănutului la pisici însoțit de curgerea ochilor. Vei vedea că acestea sunt asemănătoare cu cele întâlnite la oameni, însă trebuie să acorzi atenție și celorlalte simptome ca să îți dai seama dacă este ceva mai complicat, o boală, care necesită un tratament medicamentos.

Iată cauzele:

• Alergiile;
• Afecțiunile dentare sau infecțiile bucale;
• Afecțiunile nazale;
• Răceala;
• Rinita.

Să le luăm pe rând!

Alergiile

Cele mai comune cauze ale strănutului la pisici însoțit de curgerea ochilor sunt alergiile. La această afecțiune sunt predispuse mai ales felinele care trăiesc în apartament și au contact limitat cu exteriorul. În momentul în care simt un fir de praf sau polen, apare gestul reflex de strănut, iar dacă substanța care îi provoacă disconfort este într-o cantitate mai mare ori expunerea este prelungită, ochii încep să îi lăcrimeze. 

Pisica mai poate avea o reacție alergică de acest timp la mirosurile puternice, cum ar fi parfumurile, la substanțele chimice, spre exemplu soluțiile cu care speli pardoseala, sau la fumul de țigară. Dacă observi că acestea îi provoacă disconfort, încearcă să o izolezi pe cât posibil până când mirosul dispare. 

Pisica poate avea și alergii la anumite alimente sau ingrediente, iar reacțiile pot include strănutul și curgerea ochilor.

Afecțiunile dentare sau infecțiile bucale

Strănutul la pisici poate indica și o infecție a dinților sau a gurii. În această situație vei observa că apetitul ei scade sau va mânca cu foarte mare dificultate. Va trebui să-i deschizi gura și să verifici dacă are inflamații, după care să iei o decizie. Dacă e vorba de ceva superficial, oferă-i o perioadă hrană mai moale, dar dacă semnele infecției sunt vizibile, mergi cu pisica la veterinar.

Afecțiunile nazale

În special pisicile care locuiesc la curte sunt predispuse la afecțiuni nazale. Ele sunt foarte curioase, explorează și adulmecă și atunci este posibil ca mucoasa nazală să le fie afectată de fire de pământ, nisip, particule vegetale sau chiar insecte mici. De regulă, prin strănut elimină un corp străin, dar există și situații în care acestea rămân în căile respiratorii, strănuturile devin mai dese, iar ele se scarpină în zona nasului. 

Răceala

Răceala la pisici este una dintre cele mai frecvente afecțiuni întâlnite la felinele noastre. Vremea rece, umezeala și schimbările frecvente de temperatură sunt principalele cauze ale răcelii la pisici. Este important să observi simptomele răcelii din timp și să iei măsuri, pentru că afecțiunea se poate agrava și poate duce la infecții grave ale căilor respiratorii, iar acestea îi pot fi fatale.

Rinita

Strănutul însoțit de curgerea ochilor, dar și de lipsa poftei de mâncare, deschiderea frecventă a gurii și respirația grea pot indica o rinită, o afecțiune extrem de periculoasă pentru pisici. Este o boală provocată de un virus și îi slăbește sistemul imunitar. Netratată, rinita poate duce, între altele, la boli ale plămânilor care îi pot provoca moartea. 

Ce remedii există pentru o pisică care strănută și îi curg ochii

Fie că vorbim de cauze care, la un moment dat, dispar sau de unele mai serioase, strănutul pisicii, mai ales dacă este însoțit de curgerea ochilor, trebuie tratat. Este foarte important să-i cureți căile respiratorii și ochii cu produse speciale, pentru că astfel previi infecții care, de regulă, sunt depistate mai greu și o pot îmbolnăvi grav.

Flumax este un supliment nutritiv gustos care conține o combinație unică de aminoacizi, extracte de plante, vitamine și minerale pentru a ajuta la sustinerea sănătății tractului respirator la pisici. Poate fi hrănită direct cu acest supliment sau poate fi adăugat în mâncare.

Optixcare Eye Cleaner este o soluție delicată care îndepărtează eficient secrețiile oculare și petele din jurul ochilor, fără adaos de substanțe chimice dăunătoare sau antibiotice. Soluția este foarte eficientă în tratarea problemelor cronice datorate lăcrimării.

În cazul în care pisica ta este predispusă la alergii, poți să-i calmezi strănuturile și secrețiile oculare și cu o alimentație specială, concepută pentru feline cu sensibilități la anumite ingrediente sau factori externi. 

Royal Canin Anallergenic Cat este o dietă completă pentru pisici, formulată pentru a reduce intoleranța la unele ingrediente și substanțe nutritive. Hrana Royal Canin Anallergenic Cat este creată cu amidon de porumb purificat și conține un complex sinergic de antioxidanți care ajută la combaterea efectelor radicalilor liberi.

Ai văzut că și sănătatea precară a dinților și a cavității bucale poate provoca strănuturi și curgerea ochilor, pe lângă multe alte afecțiuni. Igiena dentară a pisicii se face, în primul rând, printr-o alimentație corectă. Astfel, pentru evitarea problemelor, hrănește-ți felina cu un aliment special are să-i îngrijească dinții. Hills PD Feline T/D este o hrană uscată pentru pisici adulte care ajută la menținerea sănătății orale. Prin masticație, fibrele realizate cu o rețetă specială, curăță dinții pisicilor. Hrana reduce gingivita și depunerea de tartru, placa și petele.

Când mergem cu pisica la veterinar

În cazul în care strănutul și curgerea ochilor sunt însoțite și de alte simptome, cum ar fi respirația grea, apatia, lipsa poftei de mânare, este posibil ca felina ta să sufere de răceală sau chiar rinită, situații în care este necesar și un tratament medicamentos prescris de veterinar. Astfel, dacă vezi că situația persistă mai multe zile, mergi cu pisia la specialist, care va identifica cu exactitate afecțiunea ei. 

Foto: The Pet Club, Pexels

Ca să te asiguri că pisica este sănătoasă este bine să o duci periodic la controale veterinare, mai ales atunci când ajunge la maturitate. Astfel, va fi mai ușor să-ți dai seama dacă suferă.

Cele mai frecvente boli la pisici și cum se pot trata

Când suspectezi că se întâmplă ceva, poți urmări mai multe semne care îți vor da de înțeles că ceva este în neregulă. Venim în ajutorul tău și îți spunem care sunt cele mai frecvente boli la pisici, care sunt simptomele și cum pot fi tratate și prevenite.

Răceala

Ca și oamenii, pisicile pot să răcească. Boala se manifestă asemănător, dar, cum spuneam, pisica este mai discretă și va evita compania ta atunci când se îmbolnăvește, așa că va trebui să îi identifici semnele. 

Răceala este destul de des întâlnită la feline, dar trebuie tratată cu seriozitate, pentru că situația se poate înrăutăți brusc și poate duce la afecțiuni respiratorii și alte complicații serioase care ar putea să le pună viața în pericol.

Simptome

Simptomele răcelii la pisici sunt similare cu cele pe care le au oamenii și pot fi recunoscute destul de ușor.

O pisică răcită va strănuta, pentru că are și ea reflexul involuntar prin care organismul încearcă să elimine fluidele din nas. De asemenea, sunt prezente secrețiile nazale, mai ales în primele zile ale bolii și secrețiile oculare, care îi vor crea disconfort. De asemenea, va respira mai greu decât în mod obișnuit din cauza mucusului și va încerca să compenseze respirând pe gură.

Tratament

Tratamentul împotriva răcelii la pisici se bazează pe tratarea simptomelor și pe alimentație. Evoluția stării va fi pozitivă dacă efectele neplăcute vor fi ameliorate. 

Astfel, dacă observi că pisica are ochii afectați, trebuie curățate secrețiile oculare în exces. Optixcare EYE CLEANER, care nu conține substanțe chimice sau antibiotice, este o soluție delicată care îndepărtează eficient secrețiile.

Căile respiratorii pot fi eliberate cu suplimente speciale cum este Flumax. Conține o combinație ideală de aminoacizi, extracte de plante, vitamine și minerale ideale pentru susținerea sănătății tractului respirator la pisici.

Pisica răcită va avea tendința de a evita mâncarea, iar cheia însănătoșirii tocmai aici este. Va trebui să o tentezi cu mâncare cu miros plăcut, pe care o va refuza cu greu.

Dacă simptomele nu se ameliorează în câteva zile, va trebui să duci pisica la veterinar, pentru că ar putea avea nevoie de medicație prescrisă.

Prevenție

Pentru a preveni răceala, trebuie să faci pentru pufoasă cam aceleași lucruri pe care le faci și pentru tine. În primul rând, temperatura în locul în care trăiește pisica trebui să fie confortabilă, iar culcușul curat. Apoi, mai ales dacă felina iese afară, trebuie păstrată igiena nasului și a ochilor. Iar alimentația și hidratarea sunt esențiale pentru menținerea stării ei de sănătate.

Panleucopenia

Panleucopenia sau gastroenterita infecțioasă a pisicii este o boală infecțioasă contagioasă care se manifestă prin tulburări serioase ale sistemului gastrointestinal. Boala este provocată de un virus și este cât se poate de serioasă, pentru că îi poate pune în pericol viața. Panleucopenia este de departe cea mai gravă boală care poate afecta o pisică și este mai frecventă la felinele tinere.

Virusul este extrem de puternic, se transmite de la un animal la altul şi rezistă chiar şi timp de un an în zonele unde au trăit pisici bolnave. 

Simptome

Primul semnal de alarmă este lipsa de energie a pisicii. Dacă refuză hrana și apa, doarme mai mult decât de obicei şi nu-şi mai linge blăniţa, este cazul să te îngrijorezi. Alte simptome sunt febra, vărsăturile, diareea frecventă. Pisica începe să se miște foarte greu și miaună frecvent și slab. Dacă observi aceste semne, trebuie să o duci de urgență la veterinar, pentru că șansele de supraviețuire scad după câteva zile de manifestare a acestor simptome.

Tratament

Panleucopenia implică un tratament de lungă durată prescris de veterinar. În unele cazuri este nevoie de internare, pentru că pisica afectată de panleucopenie se deshidratează sever și tratamentul se administrează prin perfuzie. 

Prevenție

Boala poate fi prevenită prin vaccinare. Prima doză de vaccin se administrează la vârsta de nouă săptămâni, urmată de rapel la 4-5 luni. Important să știi este că, odată ce puiul de pisică s-a vindecat de panleucopenie,  se imunizează pentru tot restul vieţii.

Endoparaziții

Endoparaziții (paraziții interni) – viermii rotunzi sau lați sunt care trăiesc în intestinul subțire – reprezintă un important factor de risc pentru sănătatea pisicii tale. Pisica se poate infesta cu endoparaziți chiar dacă stă în casă, pentru că larvele pot fi transportate de proprietari pe încălțăminte sau îmbrăcăminte, iar puii se pot infesta de la mama lor. Paraziții interni reprezintă o cauză comună în îmbolnăvirea pisicii.

Simptome

La o pisică afectată simptomele sunt, de obicei, ușor de observat. Slăbește mult într-o perioadă scurtă de timp, are diaree, vomită des și își pierde pofta de mâncare. Un caz acut poate în mod normal să fie tratat rapid folosind un tratament special de deparazitare. În cazurile grave de infestare cu paraziți intestinali, pisicile pot dezvolta afecțiuni ale ficatului și plămânilor. Printr-o analiză de scaun, veterinarul va stabili dacă pisica ta are nevoie de un tratament specific.

Tratament

Pentru că endoparaziții pot provoca boli serioase, este absolut necesar ca pisica să fie deparazitată intern nu numai la nevoie, ci chiar preventiv. Prima deparazitare internă se face atunci când pisicuța ta a împlinit patru săptămâni. Deparazitarea internă la pisici este sigură, ușor de administrat și extrem de eficientă. Trebuie făcută periodic, mai ales dacă pisica iese din casă.

Există mai multe tipuri de antiparazitare, cu administrare internă sau externă, astfel că poți alege varianta mai facilă în cazul animalului tău de companie. Pipetele spot on cu administrare externă sunt eficiente și în cazul în care pisicuța ta este infectată cu paraziți externi.

Extrem de eficiente în combaterea paraziților interni de toate tipurile sunt și tabletele. O tabletă asigură o protecție de până la 4 săptămâni. 

Prevenție

Comprimatele și pipetele antiparazitare sunt extrem de eficiente și în prevenirea apariției paraziților interni, pe lângă acțiunea de combatere. Medicul veterinar îți poate recomanda o schemă de tratament de prevenire în funcție de vârsta și greutatea pisicii tale, dar și vaccinarea.

Ectoparaziții

Ectoparaziții – paraziții externi – creează foarte multe neplăceri pisicii tale, dar pot provoca și boli serioase și leziuni ale pielii care se pot infecta. Căpuşele și puricii sunt cei mai răspândiţi ectoparaziţi, care reprezintă un risc major nu numai pentru sănătatea animalelor de companie, dar şi pentru oameni.

Puricii sunt la fel de dăunători și pentru om, pot transmite anumite boli de la animal la om și pot provoca în ambele cazuri reacții alergice la nivelul pielii. Puricii nu se folosesc doar de mușcătură, ci sug sângele pisicii, după care depun ouă, se hrănesc din nou cu sânge și depun ouă iar.

Căpușele se hrănesc cu sângele pisicii și își înfig capul sub pielea ei. Este recomandat să nu încerci să scoți căpușa, ci să apelezi la ajutorul unui medic veterinar, pentru că riști să lași capul căpușei sub piele, lucru care poate provoca o infecție. Căpușele pot transmite boli pisicii, dacă nu se acționează în timp util la scoaterea acesteia. Acestea sunt rezistente, așadar, dacă te hotărăști să înlături căpușa chiar tu, ai grijă să nu o arunci la gunoi sau în vasul de toaletă, pentru că nu moare.

Simptome

Dacă vezi că pisica ta se scarpină mai des decât de obicei, cel mai probabil este infestată cu purici sau căpușe.

Tratament

Deparazitarea externă la pisici se poate face prin mai multe metode simple, fără a fi necesară intervenția unui veterinar. Zgarda antipurici pentru pisici este considerată de foarte mulți posesori de feline cea mai eficientă și cea mai facilă. 

Zgarda antiparazitară Foresto S este eficientă în cazul pisicilor cu greutatea de maximum 8 kg. Este o soluție inovatoare de protecție împotriva puricilor și căpușelor, fiind primul tratament ce oferă protecție de până la 8 luni.

Soluțiile aplicate cu pipeta sunt, de asemenea, ușor de utilizat și nu provoacă niciun disconfort pisicii, iar pudra deparazitară poate fi aplicată cu ușurință pe pielea și blana pisicii și nu provoacă iritații.

Spray-urile sunt foarte eficiente pentru combaterea paraziților externi și se aplică ușor.

Prevenție

Chiar dacă felina ta nu iese sau iese foarte rar din casă, este expusă totuși riscului de a fi infestată cu purici sau căpușe. Din acest motiv este mai sigur să îi administrezi un produs antiparazitar. Din oferta The Pet Club poți alege tipul pe care îl consideri potrivit pentru pisica ta și mai comod pentru tine.

Tartrul dentar

Și pisicile fac tartru dentar și chiar este o afecțiune care, în timp, îi poate produce neplăceri mari care pot duce la probleme de sănătate. 

Local, tartrul îi produce pisicii durere, pentru că gingiile i se vor inflama și în timp este posibil chiar să sângereze. De aici apar complicații mai mari, cum ar fi retracția gingivală și parodontoza, iar pisica își va pierde în final dinții și se va hrăni cu dificultate. 

Însă tartrul netratat poate duce la probleme de sănătate serioase, fiind afectată funcționarea organelor interne.

Simptome

Pentru că este bine să depistezi cât mai timpuriu depunerea tartrului, până ca pisica să ajungă să aibă probleme, singurul mod prin care poți să faci asta e să-i controlezi pur și simplu dantura. Dacă observi apariția tartrului în stadiu incipient, îndepărtarea lui va fi mai simplă.

Dacă tartrul s-a instalat deja, pisica poate avea respirație urât mirositoare, va mesteca mai greu hrana și uneori poate arăta semne de durere. 

Tratament

Din fericire, există produse speciale, foarte eficiente în cazul pisicilor, pentru curățarea tartrului dentar. PlaqueOFF este un supliment nutritiv destinat, în egală măsură, prevenției și tratării plăcii bacteriene și a tartrului.

De asemenea, gelul Stomodine, ce se aplică regulat, se menține mai mult timp în cavitatea bucală și astfel acționează eficient în combaterea tartrului.

Dacă observi că pisica are depuneri serioase pe dinți, îți recomandăm să te adresezi veterinarului, pentru că s-ar putea să fie necesar un detartraj.

Prevenție

Pentru prevenirea apariției tartrului la pisici există mâncare specială. Spre deosebire de câini, pisicuțele acceptă cu greu periajul dentar și nu obișnuiesc să roadă, așa că felina este mai expusă la acest tip de problemă.

Royal Canin Feline Oral Care este o hrană echilibrată și completă, special adaptată nevoilor nutriționale ale pisicilor cu vârsta peste 1 an și ajută la prevenirea și reducerea tartrului.

Poți încerca și periajul zilnic, dar pisicuța nu va fi încântată și va permite cu greu operațiunea. Dacă se sperie de periuța de dinți, poți încerca să-i cureți dinții cu degetul învelit într-un tifon. 

În concluzie, pisicile, oricât de bine îngrijite ar fi, sunt expuse la boli. De aceea, vizitele regulate la medicul veterinar sunt de folos pentru preîntâmpinarea oricăror probleme.

FOTO: The Pet Club/ Pexels

 Ce conține o dietă echilibrată

Pisicile sunt animale carnivore, deci au nevoie de o alimentație bogată în proteine pentru a se menține sănătoase. În acest sens, trebuie să găsești o mâncare de calitate pentru pisica ta, care să fie aleasă în concordanță cu nevoile, vârsta și stilul de viață al pisicii.

În ciuda faptului că se știe despre pisici că sunt mari iubitoare de pește, nu e recomandat ca peștele să facă parte din meniul zilnic al pisicii tale. Acest lucru se întâmplă deoarece peștele e bogat în acizi grași, care în exces pot duce la o deficiență de vitamina E în organismul pisicii tale și, odată cu această carență, apar și problemele de sănătate.

Cum alegi mâncarea potrivită pentru pisică

Este esențial ca, atunci când alegi mâncarea potrivită pentru pisica ta, să ții cont de mai multe aspecte, precum vârsta, mediul în care pisica trăiește, eventualele afecțiuni de care pisica suferă și, nu în ultimul rând, dacă este sau nu sterilizată.

 Ce nu ai voie să îi dai pisicii să mănânce

În ciuda faptului că pisica a crescut de milenii pe lângă casa omului, sunt multe mâncăruri umane pe care nu ar trebui să le dai pisicii tale.

Ceapă și usturoi

Administrate rar, nu sunt cele mai dăunătoare mâncăruri. Administrate însă în mod regulat sau în cantități mari, ceapa și usturoiul afectează globulele roșii din sângele pisicii, acest lucru ducând treptat la anemie.

Lapte și lactate în general

În ciuda imaginilor drăguțe din ”Pisicile Aristocrate”, cu pisicuțele ce mănâncă lapte de vacă, pisicile sunt în realitate intolerante la lactoză.

Sistemul lor digestiv nu poate procesa lactatele, iar acest lucru poate duce la diaree și la toate complicațiile ce pot apărea din pricina acesteia.

Struguri și stafide

Deși nu se știe exact care e motivul, aceste două alimente pot cauza insuficiență renală la pisici. Chiar și o cantitate mică de struguri sau stafide poate face rău pisicilor, așa că ar fi bine să nu le ții nesupravegheate în preajma lor.

Ciocolata

Ciocolata este de-a dreptul toxică pentru pisici, putând cauza ritm cardiac neregulat, crize și chiar moarte.

În această categorie intră atât ciocolata obișnuită, cât și cea neagră, dar și cea albă, care pare mai inofensivă.

Substanță problematică este teobromină, o parte componentă a boabelor de cacao.

Ouă crude

Există două motive pentru care n-ar trebui să dai ouă crude pisicii tale: Primul este posibilitatea ca pisica să ia astfel bacterii periculoase, precum salmonella sau E.coli.

Al doilea motiv pentru care n-ar trebui să îi dai ouă crude pisici tale este substanța numită avidin, o proteină din ou ce poate împiedica absorbția vitaminei B numită biotină.

Ficat

Cantităti mici de ficat sunt permise în alimentația pisicii, insă în exces, ficatul îi poate cauza exces de vitamină A, ce îi poate afecta oasele, cauzând afecțiuni precum osteoporoză sau chiar decesul.

Prea multe gustări

Prea multe gustări, indiferent că sunt ele de pisici sau de la masa oamenilor, poate dăuna sănătătii pisicilor. Astfel, o pisică hrănită prea frecvent cu gustări poate ajunge să sufere de obezitate, diabet și toate complicațiile ce însoțesc cele două afecțiuni.

Hrănirea puilor de pisică            

Puii de pisică au cerințe speciale în ceea ce privește mâncarea de zi cu zi. Ținând cont de faptul că oasele și articulațiile sunt în plină dezvoltare, o hrănire corectă este esențială pentru o creștere armonioasă.         

Ce mănâncă puiul de pisică

În prima parte a vieții, puii de pisică au nevoie fie de laptele matern al pisicii mame, fie de lapte praf special formulat pentru nevoile unui pui.

Ulterior, începând  cu vârsta de o luna-o lună şi jumatate, pisica va putea consuma mancare umedă specială pentru pui, iar ulterior va fi necesar să îi completezi alimentaţia cu mâncare uscată destinată puilor de pisică.

Nu hrăni puiul de pisică cu carne crudă până la vârsta de 20 de săptămâni, iar ulterior nu îi da să consume oase fierte, deoarece se poate îneca cu ele sau acestea pot perfora intestinele, dacă sunt înghițite întregi.

Hrana pisicii sterilizate                                     

Este foarte important ca, după sterilizare sau castrare, să schimbi ce mănâncă pisica în cât mai scurt timp.

E necesar să alegi o hrană uscată care îi poate proteja pisicii rinichii și care să poată să prevină obezitatea.

Odată cu sterilizarea, necesarul caloric al pisicii scade cu până la 30%. Totodată, avansând în varstă tind să devină mai sedentare, astfel apărand riscul ca pisica să devină supraponderală.

De ce dă pisica din coadă

Poate principalul mod în care pisica se manifestă în unele situații este prin mișcări de coadă, care pot fi extrem de variate și fiecare tip de mișcare are semnificația ei. De ce dă pisica din coadă depinde deci de modul în care coada se mișcă.

Curiozitate sau precauție

Pisica dă din coadă atunci când este intrigată de ceva, caz în care mișcările vor fi de regulă din vârful cozii, acesta fiind deseori și un semn de precauție.

Fericire sau încântare

Totodată, e caracteristic comportamentului pisicilor să te întâmpine dând din coadă, dacă felină te cunoaște și îi ești cineva drag. Mișcarea cozii nu e deloc asemănătoare cu datul din coadă al câinilor, ci de multe ori vorbim de o codiță verticală și ușor unduită, care adesea se înfășoară pe picioarele aparținătorilor.

 Frică

Un semn clar de frică din partea pisicii poate fi observat atunci când coada e perfect verticală și înfoiată, iar pisica este încordată și își încovoaie coloana.

 Durere

În ciuda faptului că pisicile se descurcă de minune în a-și ascunde frica, uneori coada poate trăda momentele în care felina are nevoie de ajutor, căci are dureri.

Dacă pisica are o stare de sănătate precară și o vezi dând nervos din coadă fără motiv, e foarte probabil să aibă dureri care o deranjează. Acesta este un semn că trebuie să mergi cu ea la un veterinar pentru a stabili cauza suferinței animăluțului. De asemnenea, este important să urmezi cu strictețe tratamentul recomandat de medic pentru afecțiunea în cauză.

 Agresivitate

E fără îndoială momentul să îi lași puțin spațiu pisicii tale dacă observi că are coada înfoiată și băgată între picioarele din spate. Acesta e deoseori ultimul avertisment al pisicii, înainte ca ea să atace obiectul sau ființa care o amenință.

De ce miaună pisica

Un lucru mai puțin cunoscut de deținătorii de pisici este faptul că pisica adultă nu obișnuiește să miaune pentru a comunica cu alte pisici. Când sunt pui, felinele miaună la pisica mamă pentru a comunica anumite nevoi, însă pe măsură ce cresc, mieunatul nu mai este necesar.

Astfel, mieunatul pisicii la vârsta adultă este un “favor” pe care pisica îl face stăpânului, pentru a comunică.

Mieunatul în căutare de atenție

Deseori o pisică ce miaună fără motiv o face din nevoia de a i se acordă atenție. Fără îndoială că există însă și pisici cărora le place să-și audă propria voce, acestea fiind dintre cele mai vocale.

Mieunatul în anticiparea hranei

De cele mai multe ori, un “miau” prelungit al pisicii tale ar trebui să te facă să arunci o privire către castronul de mâncare. Nici măcar nu trebuie să fie gol castronul pentru ca pisica să îţi atragă atenţia să îl umpli. Și încearcă să alegi o mâncare potrivită pentru prietena ta cu blăniță, pentru a o avea mereu sănătoasă.

Mieunatul în întâmpinarea stăpânului

Multe pisici miaună atunci când stăpânul soseşte acasă, pentru a-şi manifesta încântarea.

Mieunatul de singurătate

În ciuda faptului că sunt animale singuratice, unele pisici preferă compania omului lor, motiv pentru care vor începe să miaune prelung dacă petrec prea multe ore singure. O soluţie în acest caz poate fi aducerea unei alte feline cu care prima pisică să îşi petreacă timpul.

Pisicile adulte miaună mai mult la bătrâneţe

La fel ca şi oamenii, pisicile adulte pot suferi de forme diferite de confuzie, putând ajunge chiar până la demenţă, pe măsură ce avansează în vârstă.

Devin dezorientate şi plâng prelung, deseori în timpul nopţii, fără un motiv concret.

O lumină slabă lăsată aprinsă poate ajuta pisica să se orienteze mai bine în casă noaptea, iar dacă simptomele se agravează e probabil ca părerea unui veterinar să fie necesară.

Mieunatul pisicilor în călduri

Dacă nu ţi-ai castrat sau sterilizat pisica, garantat vei auzi numeroase vocalize atunci când începe perioada căldurilor.

Femelele miaună prelung atunci când sunt în călduri, iar masculii miauna şi ei atunci când simt o femelă în călduri.

De ce tremură pisica

Daca pisica ta tremură, în 4 din 5 situaţii e vorba despre o urgenţă medicală, iar aceasta trebuie tratată ca atare. Nu vorbim aici, desigur, despre situaţia în care pisica îşi scutură coada, ci despre cea în care îi tremură tot corpul. Astfel, iată posibilele motive pentru care pisica tremură:

Stres

Cel mai frecvent motiv pentru care pisica tremură cu tot corpul este stresul, cel mai uşor observabil de către stăpâni atunci când animalul este dus la veterinar sau este pus într-o alta situaţie ce îi genereaza disconfort psihic.

Dacă este posibil, se încearcă scoaterea pisicii din situaţia stresantă. Dacă însă este vorba despre o vizită la veterinar, se încearcă liniştirea ei prin mângâiere şi voce blândă.

Durere

Când au parte de o experienţă dureroasă, pisicile pot începe să tremure. Dacă nu ştii că pisica ta suferă de o anumită afecţiune care îi cauzează respectiva durere şi, mai ales, dacă pisica nu este sub supraveghere medicală, e cazul să apelezi rapid la un medic veterinar.

Hipotermie

La fel ca si oamenii, pisicile tremură pentru a-şi regla temperatura corpului, atunci când acesta este prea joasă.

Du pisica la căldură şi ajut-o să îşi revină, asezând-o pe o pătură sau pe un material moale.

Hipertermie

O pisică ce suferă de febră cauzată de vreo infecţie puternică va avea frisoane exact aşa cum şi oamenii au. O temperatura rectală mai mare de 39 de grade necesită neapărat o vizită la medicul veterinar.

Hipoglicemie

Mai ales în cazul pisicilor diabetice, pot apărea uneori crize de hipoglicemie. În aceste situaţii, pisica poate începe sa tremure.

Tot ce trebuie să faci atunci este să hrăneşti pisica, pentru ca nivelul glicemiei să crească.

Dacă pisica refuză să mănânce, pune-i cât mai repede o picătură de miere pe limbă, apoi consultă medicul veterinar.

Limbajul pisicilor

Pisica supărată

Îţi poţi da seama că pisica ta este suparată dacă se ascunde, dacă îţi aruncă priviri urâte dintr-un colţ de cameră sau dacă mârâie la tine.

Alteori pisica ta va avea moduri mai subtile de a-ţi da de înţeles că e supărată pe tine: te poţi trezi cu caca pe pernă sau pipi în pantofi şi nu vei şti care este motivul. Ar fi bine să te gândeşti cu ce ţi-ai supărat pisica, în acele momente.

Pisica speriată

Când este speriată, pisica de cele mai multe ori se ascunde şi/sau scuipă obiectul sau fiinţa care o sperie.

Alteori, pisica speriată îşi bagă coada între picioare şi se lasă pe burtă, foarte aproape de sol, chiar şi în mers.

Pisica nervoasă

Vei ştii sigur că pisica ta este nervoasă dacă începe să te mârâie, dacă deja trece la fapte şi chiar te muşcă sau dacă îşi mişcă rapid din coadă, ca şi cum ar biciui cu ea.

Pisica tristă

La fel ca oamenii, şi pisicile pot simţi tristeţe şi uneori chiar depresie. Semnele nu sunt întotdeauna cele mai evidente, însă deseori includ somn excesiv, lipsa poftei de mâncare şi retragere.

Mai mult, daca pisica îşi pierde interesul faţă de activităţi care cândva îi făceau plăcere sau nu se mai curăţă corespunzător, e probabil chiar să fie vorba de depresie.

Suntem conștienți de importanța menținerii sănătății dinților și gingiilor noastre, dar îngrijirea dinților și gingiilor unei pisici nu este atât de frecventă. Din păcate, există studii care arată că gingivita la pisici este o boală destul de comună. Este îngrijorător faptul că poate provoca daune serioase și, dacă este lăsată netratată, poate dăuna și altor părți ale organismului pisicii.

Ce este gingivita?

Gingivita la pisici este cea mai ușoară formă de boală parodontală ce constă în inflamația gingiilor. Această inflamație se poate răspândi de la gingii la ligamente și la oasele ce susțin dinții. Lăsată netratată, gingivita poate duce la pierderea dinților pisicii.

Dacă crezi că gingivita înseamnă doar piederea dinților află că aceasta provoacă respirație neplăcută, durere și chiar infecție. Deoarece gingiile sunt o zonă extrem de bine vascularizată, bacteriile pot ajunge extrem de repede în sânge și de acolo la organe vitale (ficat, rinichi) putând duce chiar la cedarea lor.

Gingivita la pisici – cauze

• lipsa igienei dentare (apariția tartrului)
• infecția virală cu virusul herpetic felin (poate duce la rinotraheită)
• infecția virală cu calicivirus felin
• infecția virală cu FIV (virusul imunodeficienței feline)
• predispoziție genetică (unele rase sunt mai predispuse la gingivită)

Simptomele gingivitei la pisici

Aproape 80% dintre pisicile de peste trei ani dezvoltă la un moment dat gingivită. Medicii veterinari consideră că pisicile mai mici de 2 ani sunt rar afectate de această boală.

Dacă ai o pisică, iată care sunt simptomele la care trebuie să fii atent:

• gingii roșii și umflate care sângerează ușor;
• halitoza sau respirație neplăcută;
• pierderea poftei de mâncare;
• apariția cariilor;
• salivație excesivă prezentă la mestecat;
• căderea dinților;
• umflarea feței;
• mucozități nazale;
• retragerea gingiilor;
• scăderea în greutate.

Este important să amintim că aceste simptome pot indica și alte boli, așa că dacă sesizați aceste semne mergeți la medicul veterinar pentru a confirma diagnosticul de gingivită.

Cum se diagnostichează corect gingivita la pisici

Dacă suspectezi că pisica ta ar putea avea gingivită mergi cu ea la cabinetul medicului veterinar. Aici i se vor face radiografii dentare și i se vor face analize de sânge. În plus, pisica va fi consultată atent pentru a observa modificări la nivelul gingiilor.

Vei fi întrebat dacă ai observat și alte simptome ce țin de comportamentul pisicii. Diagnosticarea se va face rapid și tratamentul chirurgical poate începe în cadrul aceleiași vizite.

Tratamentul pentru gingivita la pisici

În funcție de cât de gravă este gingivita la pisici, medicul veterinar îți poate recomanda să începi să speli felina pe dinți folosind periuță și pastă de dinți specială sau să faci o curățare profesională periodică a dinților pisicii.

Cazurile mai grave necesită tratament medicamentos (antimicrobial, steroizi, medicamente antiinflamatoare sau antibiotice), plombe dentare sau chiar extracție dentară.

Cum prevenim reapariția gingivitei la pisici

Din fericire, gingivita este una dintre acele boli care poate fi prevenită.

Cea mai bună metodă de prevenire a acestei boli la pisici este spălatul pe dinți zilnic cu ajutorul unei periuțe pentru pisici sau a unei periuțe pentru copii și a unei paste de dinți speciale, cu aromă de pui, fructe de mare sau alt tip de carne.

La fel ca și pentru oameni, vizitele regulate la medic sunt cea mai bună soluție dacă dorești să previi eventuale probleme de sănătate. Medicii veterinari pot efectua o curățare profesională a dinților, o operațiune ce se recomandă a fi făcută la patru luni.

Alimentația pisicii diagnosticată cu gingivită

Dacă pisica ta a fost diagnosticată cu gingivită, întreabă medicul veterinar ce alimente are voie să mănânce. În afară de mâncare, asigură-te că pisica ta are mereu la dispoziție apă proaspătă.

Folosește doar hrană umedă și hrană uscată special concepută pentru a proteja igiena orală a pisicii, deoarece acestea vor reduce depunerea tartrului pe dinți și, uneori, vor ajuta la îndepărtarea acestuia. O dietă echilibrată va completa tratamentul gingivitei la pisici.

Sursă foto: pexels.com